Ipocrizie și toleranță


Motto:

”Nu va temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-va mai degrabă de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheenă” (Matei 10:28)

Am spus de multe ori, românul este ipocrit, se dă creștin ortodox practicant, frecventând duminică de duminică biserica, nu pentru că l-ar întâlni pe Dumnezeu sau ar avea dorința să-l întâlnească, ci pentru a fi văzut de comunitate. Dorința unei imagini bune în rândul vecinilor, orgoliul și această ipocrizie inerentă îl mână spre biserică și îl înghesuie, rupându-și hainele, la pupat de moaște. Își face cruci mari și se trântește cu genunchii de pământ, dându-și ochii peste cap când popa spune ”Doamne miluiește”, nu pentru că aseară și-a bătut nevasta și copiii și vrea din tot sufletul să fie iertat, ci pentru a fi văzut, de parcă vizibilitatea crucii și a mătăniilor l-ar face mai respectat decât poate fi după atitudinea lui zilnică, în care încalcă cele zece porunci, de care nici nu-și aduce aminte.

La fel de ipocrit este și preotul care bolborosește, neînțelese, cuvinte din scriptură fără a fi pătruns de ele, doar ca să treacă timpul, să se termine slujba și să plece acasă. Preotul, care n-are nici o milă de familii sărace, care nu ar înmormânta pe umilul enoriaș dacă familia nu are banii necesari, care dă peste cap slujba, în aceeași manieră cunoscută: ”hai să ne prefacem că muncim”. Despre har, la prea puțini dintre ei este vorba. Cuvântul fie a fost inventat de biserică spre manipularea drept-credincioșilor, fie a fost ucis de mult, de pohta hapsână de avere a celor care aparent îl slujesc pe Dumnezeu.

Ne place sau nu ne place, până la urmă despre asta este vorba. Despre aparență, prefăcătorie, despre ipocrizie. Ne prefacem că suntem credincioși, fără să respectăm nici măcar pe un sfert cele zece porunci. Ne prefacem că ne este milă, dar dăm cu piciorul într-un câine, care se uită cu ochi triști la noi, abandonat cândva de un alt drept-credincios. Ne dorim copii cu diplomă din același orgoliu ”să aibă și al meu”, dar nu ne interesează dacă sunt și deștepți, cu cunoștințe solide în spatele diplomei.

Și despre democrație ne prefacem, ipocriți în toate, că dă bine. E în trend să fim de dreapta, anunțăm victorioși că asta este opțiunea noastră politică, chiar dacă habar n-avem ce înseamnă. Ne dorim dreapta dar cu facilități de stânga, ne dorim o justiție independentă dar nu în cazul nostru concret – aici dreptatea este întotdeauna de partea noastră – , ne dorim să nu mai fie corupți în timp ce sunăm un șefuleț oarecare să ne angajeze loaza în instituția pe care o conduce. Toți sunt hoți și bandiți, singurul cinstit care a mai rămas suntem fiecare dintre noi, toți merită să fie aruncați peste gratii  – dar nu cumva să ne legăm de diploma ficiorului nostru pe care am plătit-o în timp ce el bea în crâșmă sau trăgea iarbă pe nas, de pensia nemeritată de care am făcut rost, de slujba unde ne prefacem că muncim, de șuruburile șterpelite pe care le îndesăm în buzunare la plecare.

Pe acest popor, atât de ipocrit creștin ortodox, își întemeiază pretențiile la președinție Primul Ministru. Nu-i bun Johannis pentru că este lutheran, nu este ortodox, așadar merită să-l alungăm din opțiunile noastre la vot. Nu-l critică nimeni de pe stânga pentru problemele de incompatibilitate pe care le-a descoperit ANI, – acest ”vigilent” câine de pază a integrității politicienilor – , nu-l critică nimeni pentru problemele pe care pare să le aibă în cazuri suspecte de adopții de copii sau cele privind activitatea sa ca primar. Nici măcar nu se știe dacă el va fi alesul dreptei dar Victor Ponta, între două poduri dărâmate de ape, (care, în opinia lingăilor de lângă el, înseamnă belșug pentru românii care se uită prostiți cum le este luată de puhoaie bruma de avere) se leagă de Johannis pentru că nu este creștin ortodox și cheamă biserica alături de el în campania electorală.

Rămâne o singură întrebare, cum rămâne cu toleranța creștinilor ortodocși, mai cu seamă a românilor, atât de des vehiculată? Și dacă ea este propovăduită de religia creștin ortodoxă, măcar din ipocrizie, ca să ne vadă vecinul că suntem toleranți, Victor Ponta ar trebui să aibă o mare surpriză neplăcută din partea românilor de o altă religie decât Klaus Johannis. Dau doar un singur exemplu de toleranță, biserica greco-catolică din comuna Giuleşti – Maramureș, construită în 1898, este utilizată din 1989, alternativ de credincioşii greco-catolici şi cei ortodocşi, în baza unei înţelegeri făcute între aceştia.

Răspuns la articolul amicului meu,

http://tarotpolitic.wordpress.com/2014/07/31/sala-mare-creiere-putine/

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , ,

2 răspunsuri

  1. Frumos articol.
    Din pacate se exagereaza.
    Nu toti preotii sunt asa de negri… Nu toti cei ce merg la biserica isi bat nevestele si se inchina (apoi) de forma. (Sa nu mai zicem ca unii sunt batuti de sotii… Sau sa nu mai amintim de sotiile care cu greu isi pun naframa sa mearga la Biserica si numai atit. In rest… stiu ele ce fac! Si cu cine! Doar asa le zice la organizatia lor…)
    Nu toti romanii (credinciosi) dau in cainii abandonati. Poate doar sa se apare de haitele dezlantuite… de toti pedofilii si zoofilele, care vor ca lumea sa arate dupa cum vor ei. O fi bine sa ne comportam toti, dupa cum vrea unul? Sau grupul sau de putere? Nici nu mai punem la socoteala viciile morale ale celor ce se dau ”umani”… si vor sa dicteze intregii societati.
    Nu toti romanii se dau de dreapta. Care dreapta? Deocamdata, stinga este atotstapinitoare in tara. Si nu e vorba doar de Parlament sau Guvern. E vorba de toata administratia, majoritatea aparatului represiv si cea mai mare parte a patronatului (?!!!). In astfel de conditii, a te decalra de dreapta, deschis, este un act de curaj. Nu risti mare lucru: doar sa fii etern fara slujba, sa ai afacerea torpilata, sa ti se puna bete-n roate in toate. Nimica toata. Exceptind agentii provocatori care se dau de dreapta doar pentru a scoate la lumina pe cei care se declara de stinga dar nu sunt (pentru ”igienizarea” societatii), si care o duc foarte bine -meseria, de- mai toti oamenii simpli ce se declara de dreapta o duc foarte rau. E suficient sa priviti situatia celor ce se declara de dreapta si veti reusi sa intelegeti -imediat- adevarul din Rromanik.(Pina si partide ce isi zic de dreapta -PNL, PDL- nu sunt decat agenturi acoperite ale aceluiasi centru de putere ce ordona si PSD. Istoricul lor recent si dezicerea totala de Basescu si ”basism” -a se citi ”statul de drept”- este vizibila acum pentru orice prost.)
    In ceea ce priveste programele dreptei, trebuie sa recunoastem faptul ca sunt mai multe. Dreapta nu este un bloc solid. Un monolit. Sunt mai multe idei, mai multe grupuri de interes, mai multe ideologii. Neo-liberalii sustin una, crestin-democratii alta. De exemplu. Si or mai fi, daca vom cauta.
    Dar e de admirat patosul autorului si dorinta de a crea o lume mai buna, macar pe hartie. Revolta in fata fatarniciei. (E drept, vede doar o fata a monedei. Dar ce importanta are, cand iubirea-i mare?)
    Nu sunt totusi, de acord, cu ideea de baza a articolului, ce transpira din fiecare paragraf: in fapt, pentru situatia actuala, poporul roman e de vina. Nu cred. In ziua de azi, orice popor este strins tinut in chingi de serviciile secrete. Ele sunt de vina pentru actuala stare de fapt din Romania. Nu poporul. Ca peste tot in lume, de altfel. Iar daca mai tinem cont de faptul ca serviciile secrete de la noi sunt conduse (direct sau prin marionete teleghidate) de alte servicii secrete, lucrurile incep sa se limpezeasca pentru orice individ care se intereseaza de acest popor amarit, greu incercat in toata istoria sa. Dar am scapat noi de fanarioti, de cele 4 imperii vecine ce ne-au si luat cate o bucata de teritoriu, om scapa si de data asta, chiar daca tara este divizata artificial!
    Capul sus! Nu va pierdeti cumpatul! Romania va triumfa, aici, unde a lasat-o Dumenzeu, in calea tuturor imperiilor si la cumpana tuturor puterilor lumesti. Noi suntem doar praf in vant, in fond. De ce am judeca istoria doar dupa nimicnicia noastra personala? Sau dupa puterea trecatoare a imperiilor lumesti?

Trackback-uri

  1. Ipocrizie și toleranță | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: