Hai să scoatem la suprafață economia subterană!


Cred că estimările Comisie Europene sunt greșite și că economia subterană este mai mare decât raportează aceștia. „Conform estimărilor Comisiei Europene, în România proporția economiei subterane în anul 2011 reprezenta 30% din PIB (iar în 2013 proporția scăzuse la 28,4%), ceea ce corespundea unor pierderi de 40 de miliarde de euro generate prin fraude economice și evaziune fiscală” – Raportul elaborat de Comitetul de experți privind evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului al Consiliului Europei ( citat din Agerpres). 

După mine mai mult de jumătate din economia României este subterană. Și asta pentru că toate așa zis măsurile de combatere a fraudei economice și a evaziunii fiscale au fost praf pe tobă. Fiscul controlează, amendează, falimentează pe cei care își declară veniturile dar pe acei care și pe ascund, nu. Ce rost are să te duci în control la o societate care lună de lună raportează venituri zero sau aproape de zero și taxe la stat de doi lei, nu-i așa?

Privind ”lupta” împotriva corupției și a evaziunii fiscale de după 1990, îmi pare că fiscul – prin organele sale de control – fie are aliura lui Don Quijote de la Mancha care se luptă cu morile de vânt, fie este un complice al acelora care își fac veniturile la negru, fie nu are intrumentele necesare să vadă că morile de vânt (evazioniștii) nu sunt uriașii din povestea lui Cervantes. Ei ar putea fi ușor înfrânți, dacă ar exista voință politică.

Fără a avea orgoliul că este cea mai bună măsură, propun de vreo trei ani încoace, o lege care, pe firul legăturilor între agenții economici – să aducă la suprafață mare parte din economia la negru. Am să încerc să explic în cuvinte simple, fără a avea pretenția că am luat în considerare toate efectele unei asemenea legi.

Luând în calcul un salariu mediul de 2.000 de lei, rezultă că o persoană cheltuie pe an 24.000 de lei pe mâncare, căldură, lumină, apă, îmbrăcăminte, obiecte necesare locuinței. Cum toate produsele sunt purtătoare de TVA, la un calcul simplu, din cei 24.000 lei, 5.760 de lei reprezintă TVA (calculat grosso modo la 24%). Ce-ați zice dacă la finele anului viitor, această pesoană ar primi înapoi de la stat 570 de lei (10% din suma pe care agenții economici au încasat cu titlu de TVA)? Ar avea omul nostru interesul să strângă toate bonurile fiscale (și factură) pentru ca în ianuarie anul viitor să le depună la fisc?

Mi-ați putea reproșa că fiscul nu ar face față milioanelor de cereri de rambursare și poate că aveți dreptate. Dar depunerile se pot face online (un IT poate spune cum, las partea aceasta specialiștilor) sau prin intermediul acelor consilieri fiscali care au apărut în România dar există doar teoretic, practic șomează.

Mi-ați putea reproșa, de asemenea, că omul nostru poate fi convins de agentul economic să nu mai ceară factură și chitanță dacă îi va face reducere de preț de 10%, banii pe care urmează să-i primească anul viitor. Din nou aveți dreptate dar și această șmecherie se poate stopa dacă nu se rambnursează mai puțin de 400 de lei (spre ex.). Și-atunci, omulețul nostru n-ar mai fi de acord cu patronul pentru că acceptul lui la o diminuare la negru de 10% ar putea să îl facă sî piardă toată suma pe care statul ar fi dator să i-o ramburseze.

Avantaje?

Imaginați-vă lanțul economic care ne leagă unii de ceilalți. Omul cere factură și bon la alimentară (orice om, pentru că vrea 10% TVA-ul înapoi ). Patronul alimentarei, care introducea până acum marfă la negru, va fi obligat să o facă la alb, altfel îl dau de gol ieșirile. Așadar va cere furnizorilor de marfă (angrosiștii) factură și chitanță. Angrosiștii, care aveau și ei marfă la negru de la producători, vor fi nevoiți să le ceară acestora factură și chitanță, obligați să dea marfa la alb magazinelor. Această logică poate dusă până la ultima za din lanțul economic. În acest fel, o parte a economiei, azi la negru, ar urca la suprafață, neavând o altă soluție.

De ce nu ar putea fi redus TVAul direct la agentul economic, ați putea spune, e mai simplu. Da, numai că dacă faci TVA de 14%, aplicat agentului economic, pe de o parte el nu va micșora prețul produselor cu 10% ci își va rentabiliza marja lui de profit, prețul rămânând același. Cetățeanul consumator nu va avea nici un interes să ceară bon. În consecință, agentul economic care a trăit până acum în subteran va produce venituri în continuare la negru.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

7 răspunsuri

  1. Totul se reduce, si la nivel de individ si la nivel de stat, la economie, chibzuiala, prudenta. Mai ales in aceste vremuri tulburi cand vedem cum merge economia noastra. Chiar si in alte parti merge greu si toata lumea incearca sa reorganizeze putin prioritatile si necesitatile. Poate ca si noi ar trebui sa facem asta. Iata un model, minor : http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/04/regandirea-necesitatilor.html
    Iar in urma acestor repozitionari am putea descoperi resurse neutilizate sau surse de bunastare, liniste si fericire.
    Multumesc.

  2. Indiferent de gradul de automatizare IT al unei masuri de acest gen (depunerea declaratiilor online, depunerea declaratiilor direct de catre agentul economic si centralizarea pe baza CNP-ului/alt identificator unic cumparatorului, etc) solutia va ridica problema evaziunii la nivelul cumparatorului (sa printezi o factura nu e greu) si a necesitatii unui alt aparat de control care sa verifice 10 milioane de declaratii.

    Mai sunt si alte solutii:
    – plata cu cardul (scaderea comisioanelor Visa/Mastercard a.i. sa fie acceptabile), eventual cu un mic bonus pt cumparator (implementat automat de banca si rambursat de catre stat direct bancii)
    – educarea oamenilor sa ceara bon fiscal (lenta, dar cea mai eficient pe termen lung)

    Eu insa nu am identificat solutii pt firmele fantoma de pe lantul de distributie unde cred ca se afla de fapt marea evaziune la TVA.

  3. Cred ca lupti cu morile de vant.
    In primul rand, bonul asta fiscal se da. In general, comerciantii au inteles ca-i paste necazul de a da tot ce au furat (ba si mai mult) pe spaga sa scape de un control care-l gaseste fara bon fiscal dat. Sunt putini cei care merg fara bon fiscal. In general, rude cu ….. Nu le pasa de controale. Dar numarul lor este insignifiant, la un calcul general. Marii evazionisti sunt in alta parte.
    S-a mai incercat povestea asta cu bonul de casa, dar nu a tinut in practica. Unde sa pastreze omul toate bonurile dintr-un an? Stii cam cate ar fi? Cine verifica fiecare bon adus de toti cetatenii? Pe un an…
    Incercati sa cautati pe cei care cumpara en-gross, fara bon fiscal. Sau factura etc. Santierre de constructii, fabrici, navlositori etc. Acolo e problema. Marii evazionisti nu-s buticuri de cartier sau liber intreprinzatori etc.
    Cereti la Fisc lista cu raii platnici si veti vedea unde se duc banii economiei noastre. Vedeti si cate depozite ale firmelor si populatiei exista la banci. Pe urma faceti calcule.
    Daca va interseaza sa-i presati pe cei mici, vedeti modul de organizare a pietelor agro-alimentare la noi. Si care a ramas la nivelul politicii leniniste, de a accepta taranii producatori la piata. Sunt bine veniti si aia, dar in mod normal, recolta trebuie cumparata de angrosisti, care s-o desfaca prin detailisti. Cate burse agricole sunt in Romania? De ce proiectul de la Rm. Sarat, organizat de UE a esuat? De ce cele 4 burse de produse agricole din jurul Bucurestilor au fost construite de pomana? (Ambele cazuri petrecute in anii 90. Mai stiti ceva de ele? Mai stie cineva, ceva?) Aici e un loc sensibil, daca vreti sa va legati de bonuri. In rest… nu cred.
    Pe de alta parte, din experienta personala, stiu ca nici o evaziune fiscala (sau orice infractiune in domeniu) nu se poate face fara acordul contabilului firmei. Iar fiecare contabil are relatiile lui la Fisc. Care il acopera. Nici o smecherie, nimic, nu merge fara stirea lor. Ei trebuie sa fie primii verificati si controlati. Iar bonusurile pentru adunarea impozitului trebuie acordate doar in cazul incasarilor de la rau-platnici. (Negociate, prin convingere sau prin executari silite.) Nu si in cazul incasarilor normale, de la cetatenii cinstiti, care aduc -la termen- banii datorati. Cand ai si adm.fin si garda financiara (mai este aia?) si politia economica si tot se fura, inseamna ca sistemul e putred. Nu tine de politica, ci de buna organizare a sistemului.

    • N-am spus că e cea MAI BUNĂ PROPUNERE. Cert este că numai prin lege se poate stopa evaziunea și nu prin controale. Și dacă acela care o poate stopa, respectiv ultimul consumator care dă banii n-are un bonus, n-are nici interes să o facă

      • Ultimul consumator priveste cu dispret si ostilitate statul si turnatoria. Iar a-l cointeresa e foarte greu in practica. Legile sunt bariera aia… cateii trec pe sub ea, leii o sar si boii se opresc… Constiinta populara se schimba greu. In zeci, sute de ani. (In bine. In rau e suficient o generatie…) Daca vrei sa recompensezi cumparatorul, trebuie sa te gandesti la alta forma in practica. Cardul, combinat cu bancomate ale fiscului, unde se poate citi imediat cumparaturile si da banii (tot sub format electronic). Ceva de genul asta, mai vorbeste cu cei din IT si casieri.

      • minunat cu cardul și bancomatele fiscului. Realizarea ideii, modul ei de a fi pusă în practică poate fi alta, cert este că scăderea unei taxe ar trebui, cumva, să de ducă în buzunarul ultimului consumator.

Trackback-uri

  1. Hai să scoatem la suprafață economia subterană! | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: