Nu numai vremea din vara asta e urâtă, cu ploile și furtunile ei aproape zilnice, ci și veștile despre România. Cel mai recent raport al Comisiei Europene asupra coeziunii economice și sociale dezvăluie o Românie cvasi-medievală, chiar dacă țara este de șapte ani membră a uneia dintre cele mai dezvoltate zone ale pământului, Uniunea Europeană. Făcând statistici, europenii află abia acum adevăruri care pentru noi – românii, obișnuiți cu ele în viața de zi cu zi, sunt banalități incluse în categoria celor fără importanță.

Deși au „pompat” în economia românească cam cu 14 miliarde de euro mai mult decât am cotizat noi în acest timp, europenii constată cu stupoare că mai mult de jumătate dintre locuitorii țării alipite în 2007 nu sunt racordați la canalizare, că aproximativ o jumătate dintre familiile care o locuiesc nu au niciun membru angajat cu serviciu permanent și că venitul pe cap de locuitor, ca putere de cumpărare, cu excepția Banatului – colonizat de italieni, între noi fie vorba – se situează la mai puțin de jumătate din media Uniunii. O să spuneți că Banatului ar trebui să i se adauge și capitala însă și acolo situația este tot una nefirească și oarecum de neînțeles: în afara centurii Bucureștiului o mare parte dintre așezări nu dispune de canalizare, apă curentă și gaz sau, acolo unde acestea au fost trase, pe bani europeni firește, cetățenii refuză să se racordeze, motivul fiind unul singur și ușor de înțeles, sunt prea scumpe față de veniturile lor!

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, citate într-un studiu publicat de hotnews.ro sub semnătura lui Claudiu Zamfir, din totalul de 7,4 milioane de familii de români aproape jumătate nu au niciun membru salariat în timp ce alte 2,1 milioane au un singur membru salariat. Nici educația, strâns legată de piața muncii, nu s-a adaptat cerințelor lumii civilizate. Avem un procent dublu față de restul Europei la cei rămași cu studii reduse iar abandonul școlar se situează pe la 16%. Cu toate fabricile de diplome răsărite ca ciupercile de la mare până-n creierii munților, România continuă să aibă cea mai mică pondere a persoanelor cu studii superioare, abia 15%. Dacă punem la socoteală și faptul că mai mult de jumătate dintre ei ies complet nepregătiți de pe băncile școlilor putem întrezări proporțiile dezastrului. La testele PISA, care masoară capacitatea practică în scriere, matematică și științe, am reușit să depășim doar Bulgaria și Ciprul. Din punct de vedere al densității autostrăzilor, România se situează nu numai cu mult sub media europeană dar și sub cea est-europeană. Furturile grosolane din acest domeniu, favorizate de naivitatea celor de la Bruxelles, fac în continuare din România o țară pur și simplu izolată de Piața Comună, starea de subdezvoltare a țării adâncindu-se pe an ce trece. Cu toate transformările impuse din afara țării, fie pe axa Paris-Berlin, fie pe axa Londra-Washington, după cum a bătut vântul pe la Cotroceni, România este penultima în Uniunea Europeana și în privința percepției populației asupra statului de drept, conform unui studiu al Bancii Mondiale, citat în același studiu menționat mai sus. Indicatorul statului de drept masoară percepția publică asupra modului în care legile sunt aplicate. Iar în ceea ce privește percepția populației asupra eficienței guvernării, ei bine, aici suntem chiar ultimii. Eficiența guvernării măsoară capacitatea statului de a asigura servicii publice, independența serviciilor publice și aplicarea politicilor publice. Iar românii, care sunt departe de a fi proști, par să fie primii care înțeleg șmecheria, păcăleala și înșelătoria dar și ultimii care să le combată.

Astfel încât, deși membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, România seamănă izbitor cu o gubernie rusească: capitala bogată, care adăpostește oligarhii conectați la resursele statului și regiunile sărace – lipite pământului, conduse de câte 2-3 potentați situați, în majoritatea cazurilor, în fruntea unor rețele de profit organizate în stil mafiot. Abia acum vest-europenii par să înțeleagă de ce tratativele și condițiile de aderare au mers incredibil de ușor cu românii, care au acceptat orice, indiferent de formulare sau de cât de dezavantajoase păreau acordurile, numai să se semneze actele cât mai repede. Pentru că nici prin cap nu le trecea să le respecte! Greu au mai învățat occidentalii că pentru noi orice regulă ține trei zile și că legile sunt niște norme făcute pentru proști și numai bune de încălcat de către descurcăreți. Împrumutând legi pe care nu ne-am gândit niciodată se le respectăm, alegând oamenii la conducere după cât de descurcăreți s-au dovedit în lupta cu ordinea și nu în respecatrea ei, nu am făcut decât să adâncim hăul care ne desparte de civilizație.

Moscova, care ne cunoaște foarte bine de mai mult de 150 ani, pare să fi înțeles asta înaintea celor de la Bruxelles și tocmai de aceea cântecele ademenitoare care se aud dinspre Kremlin par să sune mult mai promițător în urechile unora de la București decât marșurile aspre de la Berlin.

Categorii:Politica în cuvinte