(Foto de aici)

De ce mi-ar păsa mie că un nebun taie toți teii din Iași, copacii care au făcut deliciul poeților, teii care poartă în ei pentru generații întregi amintirea primului sărut, al primei despărțiri, al bucuriei și al tristeții?

Iată însă că îmi pasă! Iașul este pentru mine un oraș de suflet, este locul care mi-a găzduit viața timp de 21 de ani. Acolo am cunoscut fericirea, acolo am îndurat durerea. Iar teii orașului celor 7 coline reprezintă pentru mine romantismul, identitatea, acel ”ceva” care deosebea Iașiul de alte localități, făcându-te să-l iubești pentru totdeauna.

Și uite că Nichita, primarul Iașului, acest membru PSD, mare deștept, a hotărât că nu-i plac teii (o avea amintiri neplăcute, o fi îndurat mai multe despărțiri decât săruturi sub ei) așa că a dispus tăierea lor și înlocuirea cu alți copaci. (auzisem ceva de salcâmi japonezi 😀 ).

”Marelui” Nichita (nu Stănescu, nu vă speriați, n-are cu poetul nici o legătură, nici măcar dragostea față de natură) nu-i pasă de amenda de 6.000 de lei pe care a luat-o de la Garda Națională de Mediu – „taierile din perioada 01.02.2013 – 13.02.2013 s-au efectuat fara respectarea regimului silvic, nu s-a realizat un registru local al spatiilor verzi, nu s-a realizat auditul suprafetei, calitatii si accesibilitatii spatiilor verzi din Municipiul Iasi, nu au prezentat documente relevante privind Indeplinirea obligatiei de a asigura o suprafata de spatiu verde de minim 20mp/locuitor pâna la data de 31.12.2010”) și nici de dosarul penal deschis la Poliția Iași ca urmare a mai multor plângeri înaintate la Poliţie atât de Dinu Munteanu, antropolog cultural şi membru al grupului de iniţiativă „Iaşul iubeşte teii”, cât şi de către reprezentanţii Gărzii de Mediu Iaşi.

El ucide mai departe și știți de ce? Pentru că amenda n-o plătește din buzunarul personal ci din acela al Primăriei (adică, să ne înțelegem, din buzunarul tuturor locuitorilor din Iași, chiar și al acelor care protestează împotriva tăierii teilor iar mai nou, și a castanilor de pe bulevardul Ștefan cel Mare) și pentru că îl doare la teniși, până vor duce procurorii la capăt ancheta penală teii vor fi de mult oale și ulcele iar sancțiunea penală va fi, deh, ca în România, mică, cu suspendare sau poate chiar cu achitare, de ce nu?

Iar dacă în locul minunaților tei care au făcut să freamăte pana lui Eminescu și iubirea lui pentru Veronica, vor apărea salcâmii japonezi, Iașul ar putea să-și schimbe numele în 日本のアカシア – ce șic! iar un alt poet, parafrazând poetul va putea scrie:

”Și prin 日本のアカシア când pătrunde
Lângă-un copac japonez,
Ce cu flori pân-în amiez
Un izvor vrăjit ascunde.
…
Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Japonezi el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint.”

Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:Eminescu, Nichita, PSD, tei