Când dreapta își trage singură palme


sageata
(Foto de aici)

După rezultatele dezastruoase din 25 mai a.c. pentru alegerile eurodeputaților din Parlamentul European am crezut că liderii formațiunilor care se reclamă a fi de dreapta fie își dau demisia lăsând locul altora mai buni, fie își fac harakiri, fie se adună și-și pun împreună picioarele într-un lighean cu apă rece pentru a vedea ce este de făcut pentru câștigarea alegerilor din toamnă, în bătălia pentru Cotroceni. Câștigarea funcției de președinte al României presupunea și oportunitatea ulterioară a unei moțiuni de cenzură care să ducă la căderea guvernului Ponta și impunerea unui guvern format din majoritatea nou creată.

Sigur, în opinia mea, în această construcție era nevoie să existe o delimitare clară a PDL + PNL + FC + PNȚCD de stânga lui Ponta dar și de popularii lui Udrea. Și dacă este clar ca lumina zilei de ce era nevoie să se delimiteze de PSD, mie mi s-a părut la fel de clar de ce era absolut necesar să se delimiteze și de PMP, chiar cu supărările de rigoare pe care le-ar fi adus o asemenea măsură. Delimitarea față de partidul condus de Elena Udrea, care este de fapt partidul ”de suflet” al lui Traian Băsescu, era inevitabilă în războiul pentru Cotroceni pentru că ar fi însemnat deposedarea lui Victor Ponta de singura armă cu care amețește electorii, acel slogan devenit hrana zilnică a PSD: ”Jos Băsescu”. Sigur, se poate rețina acuzația că o asemenea delimitare nu este loialitate față de președinte care i-a ”făcut” oameni pre mulți și a adus PDL la guvernare în 2004 și în 2008 aducându-le procente nesperate dar sentimentalismul nu face casă bună cu politica. Obiectivul clar al dreptei era să scape țara de ”neguvernarea” PSD pentru că obiective economice se pare că au deocamdată iar asta mi s-a părut a fi unica soluție pe care am inserat-o într-un articol scris cu furie în chiar seara alegerilor.

De bună seamă că delimitarea de PMP avea drept cauză nu numai necesitatea de elimina votul pe motiv de băsism/anitbăsism ci și modul în care s-a construit PMP și mă refer la ce trebuia să fie și ce-a ajuns de fapt sub conducerea acestei Zoe de factură tipic caragielească care învârte politica și politicienii pe degete cu unicul scop să parvină.

Pentru o scurtă perioadă, am crezut că unirea dreptei este pe cale să devină o realitate cu toate poticnelile sau dezamăgirile fanilor. Părea că PDL și PNL s-au pus de acord asupra unei fuziuni pentru crearea unui mare partid care să țină piept stângii, luând în considerare și alipirea FC, PNȚC fiind lăsat deoparte din motive care îmi scapă. Crin Antonescu și-a dat demisia din toate funcțiile lăsând cale liberă lui Klaus Johanis care părea a fi în preferințele PNL dar și a PDL ca și a simplilor electori iar negocierile între cele două partide începuseră să prindă culoare și contur. Chiar și FC fusese invitat la masa tratativelor iar noua construcție evita să stea de vorbă cu PMP. Aproape exact ceea ce prevăzusem în seara alegerilor. Ponta urma să aibă o mare surpriză la alegerile din toamnă și cu ochii minții vedeam în Parlament mâini ridicate pentru un ”Da” hotărât în viitoarea moțiune cu scopul debarcării guvernului Ponta.

Când colo, ce să vezi? În timp ce stânga socialistă face deja strategii de campanie prezidențială, dreapta își trage singură palme. Crin Antonescu îl atacă pe Johannis și se rehotărăște să candideze la prezidențiale intrând în luptă împotriva colegului său de partid. Mai mult decât atât întinde coarda și sensibilizează orgoliul democraților întrucât cere PDL să recunoască public că ceea ce s-a întâmplat în 3-5 iulie 2012 n-a fost o încercare de lovitură de stat. Johannis rămâne fără grai la hotărârea lui Crin Antonescu de a candida, este atacat pentru declarațiile de la congres de către Cătălin Predoiu dar are și probleme cu justiția care nu sunt încă rezolvate (un proces pentru incompatibilitate pe care, dacă îl pierde, îi va obstrucționa orice vis către Cotroceni în lumina noii interpretări date de CCR Legii ANI). Predoiu vrea și el a fi unicul candidat al dreptei chiar dacă este minuscul în sondaje și atacă orice declarație a liberalilor cu care se presupunea că negociază iar adoratorii pe facebook o vor la Cotroceni pe Monica Macovei. PMP, evitat de lumea ”bună” nu stă cu mâinile în sân și prin liderul blond, urlă la toți – acuză și lasă să se înțeleagă că EA este singura care merită Cotroceniul jignind astfel chiar și pe propriul candidat, Cristian Diaconescu – , face șpagate publice și apără statul de drept prin manifestații chiar dacă nu este atacat de nimeni în aceste momente. Iar Traian Băsescu tace, prins între iubirea față de PMP și problemele de imagine pe care i le-a creat fratele domniei sale însoțit într-o nășie penală cu rromii – vezi Bercea Mondialul.

Și ca un corolar al palmelor zdravene pe care dreapta și le trage singură în chicotitul stângii, bătaia mediatică este însoțită de delicioasele scrisori de ”amor” politic furibund pe care și le scriu Mihai Răzvan Ungureanu și Elena Udrea.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

7 răspunsuri

  1. Ma intreb daca mai putem vorbi de dreapta si stinga in politica romana, cand Ponta declara, sus si tare, ca el e mai de dreapta decat Blaga. Si asta e unul din putinele momente in care-l cred. Ca noi, dreptacii, suntem in cea mai organizata dezorganiozare posibila, e firesc. Dar aia care voteaza stinga, cum or fi? Mai ales ca la europene, tugulanii au votat stinga romana, pentru ca stinga romana sa-l sustina pe Junker (lider de dreapta)?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. Aşa cum spui, liderii formaţiunilor din indefinita şi indefinibila „dreptă” au evitat să facă exact ceea ce trebuiau să facă: fiecare în parte să-şi clarifice identitatea. În lipsa unei asemenea minime clarificări, nici presupusa construcţie PNL – PDL nu va avea un certiicat de autenticitate, ci va rămâne cantonată în poziţionări pro şi contra şi nimic mai mult.

    PMP nu poate fi un partener politic din mai multe motive: (1) este o creatură a orgoliilor rănite ale lui Băsescu; (2) „Proiectul Băsescu” nu are relevanţă identitară nici cât auto-definirea celorlalţi ca fiind „de dreapta”; (3) este un partid generat de sus în jos, astfel că liderii sunt mai importanţi decât restul membrilor – virusul care a îmbolnăvit partidele noastre din ’90 încoace; (4) relaţiile interne create pe modelul loialităţilor servile; (5) promovează politica de genul „ce nu poţi controla, distruge”.

    Despre „lovitura de stat” m-am pronunţat deja, în diverse ocazii. Aşa cum PNL trebuie să-şi asume că în vara lui 2012 n-a fost vorba de „bună conduită democratică” şi că a cauţionat asta, şi PDL trebuie să-şi asume că în vara lui 2012 nu a fost o „lovitură de stat” (nici măcar în intenţe) şi că a cauţionat o mistificare. Amândouă faptele sunt reprobabile şi cu consecinţe născute din iresponsabilitate.

    Revenirea lui Crin Antonescu în cursa prezidenţială este motivată de vulnerabilităţile lui Johannis. Şi nu mă refer doar la cele cauzate de ANI. Prezidenţiabilul trebuie să impună o imagine de forţă, ceea ce Johannis nu arată, şi nici aplombul necesar unei confruntări politice (Crin l-a făcut mat la congres tocmai pe aceste criterii). Aceste carenţe pot fi imputabile şi lui Predoiu.
    Legat de acestea, atât PNL, cât şi PDL trebuie să se gândească stând cu picioarele în apă rece, dar şi cu un prosop ud în jurul capului ce aleg: Un eşec garantat cu un candidat ireproşabil dar fără vlagă sau o posibilă, incertă victorie cu un „greşit” care-şi revine din greşeală? Căci asta e dilema.

Trackback-uri

  1. Când dreapta își trage singură palme | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: