Singura măsură a vieții este iubirea


Imagine

(Foto de aici)
Când te naști cu iubire nemăsurată în suflet, faci lucrurile firesc, nu pentru că ți le impune cineva, nu pentru că le simți povară.  Le duci la capăt nu pentru că n-ai avea încotro, le faci pur și simplu din dragoste. Și fiecare lucru făcut din iubire îți deschide o bucată de cer. Cu siguranță te poți trezi și cu suferința în poarta sufletului, bătând să intre, dar suferința vine tot din iubire. Poți să plângi că te-ai înșelat din iubire, poți să plângi din prea mult amar, poți să plângi când amintirile dor ori când nu ești sigură pe prezentul iubirii. Sau poți plânge când se ivește fericirea. Dar nu poți să plângi din datorie. Lacrimile din iubire sunt ele însele iubire, cele din datorie sunt doar frustrare. Iubirea nu cunoaște datoria, n-o știe și n-o acceptă.

Copilăria și adolescența mea au fost iubire, chiar și atunci când mama îmi punea în față mormane de cearșafuri apretate, pe care trebuia să le calc fără nici o dungă. Am călcat din iubire față de mama, prea ades obosită. Casa răsuna de cântecele mele, în timp ce fierul alerga vesel pe lenjeria care se călca pe o parte și se boțea pe cealaltă, trebuind să o iau din nou și din nou de la capăt. Nu simțeam că sunt datoare, călcam pentru că o iubeam pe mama și-mi era drag să-i iau de pe umeri o responsabilitate cât de mică. În amintirea mormanelor albe de pe vremuri care nu se mai sfârșeau, am urât călcatul când am ajuns la casa mea dar n-am urât-o nicicând pe mama și n-am crezut că fusese o datorie să calc, era doar o parte din iubirea mamei pentru mine și o altă parte din iubirea mea pentru ea. Și l-am iubit pe tata chiar când m-a altoit de mi s-au făcut obrajii ca focul, palmele tatii au fost din iubire.

M-am măritat din iubire, am făcut copii din iubire, am avortat din iubire, am plâns până m-am uscat din iubire frântă, am divorțat din suferință, și ea urmarea iubirii. Dar n-am rămas lângă cel care m-a dezamăgit pentru că eram datoare față de copii sau față de ”lume”, am rămas din iubire față de ei, din iubire față de el și, de ce nu?, din speranță față de un sentiment de iubire, pe care nu-l credeam mort. Niciodată însă din datorie.

Am iertat din iubire, chiar dacă uneori am crezut că-i mai presus de mine să iert, am suferit din iubire ca un câine de pripas, am râs, am cântat și am dansat din iubire. Am tăcut înghițindu-mi durerea din iubire, am uitat să mai dorm din iubire, am gătit bunătăți din iubire, m-am chinuit din iubire, am zâmbit sau am plâns din iubire și am zburat spre stele și înapoi când iubirea era preaplină în suflet. Fiecare lucru, mărunt sau măreț, din viața mea a purtat amprenta iubirii. Un fir de floare pe care l-am răsădit, a fost cu iubire. Chiar și atunci când am urât, am urât din prea multă iubire furată sau ucisă. Tot ce am făcut în viața mea am făcut din prea multă iubire, chiar dacă uneori am greșit. Dar niciodată n-am trăit din datorie. Pentru mine datoria este o obligație exterioară, fără nici o legătură cu sentimentele sau cu oamenii cărora trebuie să le acorzi o fărâmă de suflet, chiar dacă te intersectezi temporar cu ei.

Poți fi dator cu bani unui om sau cu o sticlă de ulei. Poți fi dator să-ți plătești impozitele pentru casă, să treci strada pe zebră sau să respecți semaforul în intersecție. Dar nu poți să stai lângă un om din datorie, să-ți crești copiii din datorie, să ai grijă de părinții bolnavi sau de casa părintească din datorie, să dai un sfat unui om din datorie, să iubești din datorie sau să-ți faci meseria din datorie. Nici măcar să lucrezi pământul n-o poți face din datorie, țărâna și plantele au nevoie tot de iubire.

Dacă nu trăiești cu iubire și din iubire, n-ai nici o șansă la eternitatea iubirii. Sufletul îți este atât de găunos încât nu poți fi decât un om bolnav și singur, care se preface necontenit pentru ca cei din jur să nu-și dea seama că ești incapabil de iubire. Or fără iubire omului îi lipsește esența dumnezeiască a sufletului de dincolo de pământesc. Indiferent cât ar vorbi despre iubire, n-o poate percepe. ”Îndatoritorul” nu simte decât frustrare în fața iubirii, un sentiment căruia nu-i cunoaște adâncurile și frumusețea divină.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:,

6 răspunsuri

  1. E frumos ce ai scris, Lili, si este atat de aproape de ideal incat as putea spune ca nu este adevarat si ca e doar cugetarea a unui filozof pasionat cum esti tu.

    Dar stiu ca este adevarat …

    Stiu pentru ca am fost candva aproape… si s-a intamplat sa fie intr-o perioada cu nori….

    iti citesc de cateva zile randurile si nu ma pot opri.
    Am fost surprinsa ca chiar azi ai scris din nou…

    Azi e ziua nuntii mele, iar rabufnirea ta
    se potriveste ca o manusa zilei de azi…

    Daca povestile tale le-ai aduna intr-o carte sau mai multe, ai putea sa sensibilizezi tot mapamondul.

    • Le voi aduna, draga mea. Și… am să vă fac surpriza unui roman pornind tot de la una din poveștile mele reale, mă apropii de sfârșitul lui și curând, cu curând…
      Felicitări pentru sărbătoare. s-o treci cu iubire.

      • Multumesc.Este a douazecea aniversare.

        Eram sigura ca dormi demult.

        Ma bucur enorm pentru taria pe care o ai si abia astept sa aflu noutati. Sunt sigura ca vei avea succes. Meriti sa te bucuri.

  2. Dacă citeam aceste rînduri acum 27 ani si înţelegeam lucrurile ca acum nu sufeream ani de zile umilinţe si bătăi.. Super! am plîns pentru ignoranţa si neputinţa de atunci.
    .

  3. Viata, cu tot ce este ea pentru fiecare dintre noi,insotita si alimentata in fiecare moment de iubire,este asemeni rasadului sanatos si viguros.Creste armonios si bine indiferent de intemperii.Rodul sau este plin de energie hranitoare iar semintele pline de seva.Astfel generatiile viitoare duc mai departe prin iubire,IUBIREA.

Trackback-uri

  1. Singura măsură a vieții este iubirea | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: