Frica de electorat dă strategiile peste cap


La luptele în doi e simplu, vezi tactica și loviturile fiecăruia, le poți intui mișcările și poți aprecia dacă luptă corect sau nu. Pe scena politică românească însă acum asistăm la o luptă în trei. Cu lovituri sub centură, fără urmă de fair-play, cu arbitri judecători necinstiți, cu alianțe temporare doi contra celui de-al treilea, care se fac și se desfac lună de lună.

Acțiunile protagoniștilor dovedesc o frică de electorat vecină cu panica, lipsa unor lideri de anvergură, lipsa unor programe clare și care să beneficieze și de un eventual suport popular, incertitudine și bâjbâială. Cum altfel pot fi interpretate amânările repetate ale unor anunțuri clare privind programe sau persoane, piruetele nesfârșite ale liderilor care azi declară una și mâine fac alta?

Nu este deloc limpede dacă bâlbele liberalilor și ale liberal-democraților sunt reale, izvorâte din neștiință și pripeală sau dacă totul face parte dintr-un scenariu bine pus la punct, de testare a rezistenței interne în cele două partide precum și a opiniei publice. Congresul liberalilor, care ar fi trebuit să aducă lămuriri și un traseu clar pentru campania electorală, s-a încheiat cu un fel de răsturnare de operetă, cu anunțuri precipitate și cu un pui de scandal cu aliații, presupuși membri ai viitoarei formațiuni comune, amânând sine die așteptata fuziune. După congres, un grup semnificativ de liberali părăsesc partidul, fie în direcția socialiștilor fie a formațiunii condusă de fostul lor președinte, Tăriceanu, care încă mai visează o nominalizare, dacă nu la președinție atunci măcar la funcția de premier. În realitate, nu-i vorba despre vreo doctrină aici, pur și simplu Chițoiu, Silaghi și încă vreo doi fug în brațele PSD de frica justiției, ambii inculpați penal. Pentru cine se întreabă cum alianța condusă de PSD i-ar putea apăra pe fugari de brațul lung al Justiției, este suficient să amintim că toate solicitările DNA de aprobare a reținerii unor parlamentari au fost respinse de majoritatea socialistă.

Și aparentele ezitări ale socialiștilor se înscriu în același registru. Vehiculează neîncetat nume, combinații, posibile alieri sau despărțiri, niciuna efectuată la propriu, cu unul și același scop: testarea reacției membrilor precum și a opiniei publice. Desigur, pentru ambele tabere, numele care vor trezi ecouri favorabile vor fi cu siguranță împinse în prima linie a bătăliei finale. Întruniți într-un buncăr paramilitar, de teamă să nu fie interceptați, socialiștii aproape că l-au forțat pe premierul Ponta să accepte nominalizarea. Sistemul care funcționează fără greșeală de doi ani „noi te susținem, tu ne aperi” pare să fie pe plac greilor PSD-UNPR-PC. Astfel încât premierului, un fel de prizonier al baronilor, nu-i mai rămâne decât să-și definitiveze echipa și propunerea pentru funcția de premier, cel mai probabil Dragnea, sau să recurgă la soluția Oprescu. Încă o observație: în ciuda tuturor acuzațiilor de trafic de influență, popularitatea actualului prim ministru nu scade semnificativ. Românilor, mult prea obișnuiți cu procedeul de a suna pe cineva pentru a-l ruga să le rezolve ceva, nu li se pare nimic anormal atunci când premierul face ceva ce face toată lumea și este chiar un mod de viață în societatea noastră.

Singurul care pierdut pe linie în desfășurarea evenimentelor din săptămâna trecută, ieșind chiar șifonat rău din afacerile jegoase ale fratelui său, a fost președintele Băsescu. Ignorat complet de liberali și de pedeliștii care nu au uitat afrontul abandonului de acum doi ani, Băsescu a fost făcut de râs și de veșnica sa protejată și de PMP-iștii ei. După scorul foarte slab în raport cu sumele imense cheltuite în campanie, liderii de carton au demisionat cu mult zgomot din partidul prezidențial, dovedindu-se a fi fost doar vânători de sinecuri. Presa a publicat de curând declarația de avere a dnei Udrea: zeci de terenuri, case, bijuterii, mașini și sume astronomice în diverse conturi. Destul de bine pentru o fătucă săracă, sosită-n capitală acum 20 ani doar cu hainele de pe ea, nu-i așa? Poporul însă nu uită și nu iartă, motiv pentru care cuplul Băsescu-Udrea pare să fi strâns cel mai mare capital de antipatie pomenit vreodată în politica românească, comparabil doar cu ura capitalizată de cuplurile Nicolae și Elena Ceaușescu sau Carol al II-lea și Elena Lupescu. Posibilitatea, invocată din nou de MRU, ca Băsescu să ajungă cumva premier și s-o numească pe Udrea în vreun minister pare, în acest context, ridicolă.

Pe de altă parte, este de înțeles toată această bâlbâială și amânare a nominalizărilor ferme. Ea poate veni și dintr-un calcul simplu: desemnarea prematură a unei persoane-candidat înseamnă carne de tun pentru presă, care atât așteaptă, dar și risipă financiară pentru partid, care ar trebui să cheltuie sume enorme pentru a-i crea evenimente și a-i face publicitate. Așa, din ziua în care vor avea loc desemnările oficiale și definitive, toată presa va transmite sau va scrie gratis și pe larg despre evenimentele respective și despre persoanele implicate.

În spatele perdelei de fum creată de zarva politică, examenul de bacalaureat este din nou umbrit de mită, copiat și arestări. Asta după ce examenul de capacitate a fost batjocorit cu subiecte neadecvate, așa cum au declarat înșiși profesorii implicați în proces. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze profund, fiindcă în acest caz chiar este vorba despre viitorul țării și nu despre al unor persoane aflate vremelnic în lumina reflectoarelor.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , ,

2 răspunsuri

  1. Nu as crede ca Basescu a pierdut popularitate, in urma scandalului. Dupa pierderea de voturi la europarlamentare, cred ca a revenit in centrul atentiei, din uitarea generala. Scandalul i-a priit(ca de obicei), mai ales ca la CE european s-a ras de facatura cu Bercea. Dar… ai utitat de PPDD!

Trackback-uri

  1. Frica de electorat dă strategiile peste cap | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: