Să supraviețuim evazionând, așadar!


 

Imagine

(Foto de aici)

Mugur Isărescu:

„Dacă vom continua cu un sistem fiscal care te împovărează şi îţi scoate ochii din cap, îţi dă o singură şansă să supravieţuieşti şi aceea este să faci evaziune. N-ai de ce să speri la o transparenţă. „

Herman Van Rompuy:
„Evaziunea fiscală este incorectă față de cetățenii care muncesc greu și îșsi plătesc taxele, astfel încât societatea să funcționeze. Este incorectă față de companiile care își platesc taxele și pentru care este greu să reziste concurenței, deoarece alții nu plătesc”

Cele două declarații se bat cap în cap. În timp ce Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, ne asigură că singura șansă ca să supraviețuiești în România este să faci evaziune fiscală, Herman Van Rompuy – primul președinte permanent al Consiliului European are o opinie contrară. Cine și de ce are dreptate?

Să pornim de la conceptul de evaziune fiscală:

Când vorbim despre evazioniști ar trebui să ne referim la aceia care nu declară veniturile la fisc, ascunzându-le, formând ceea ce denumim ”economie subterană” sau ”economie la negru”. Fiscul însă și media vorbesc despre evazioniști cu referire la aceia care nu-și plătesc datoriile la stat sau le plătesc cu întârziere chiar dacă le contabilizează și le declară. Incorect, după părerea mea, căci motivele pentru care cei care își declară veniturile și respectiv impozitele și taxele dar ajung să întârzie cu plata datoriilor către fisc pot fi dintre cele mai variate, cele mai multe obiective.

Pentru a înțelege acest flagel, să pornim de la definiție. Noțiunea de evaziune fiscală a apărut pentru prima dată în 1994 în Legea 87 – privind combaterea evaziunii fiscale. Potrivit acestui text de lege, evaziunea fiscală  consta în sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumiți în continuare contribuabili”.

Între timp legea a suferit modificări, în prezent fiind abrogată în întregime iar actele normative care au înlocuit-o nu au preluat nici vechea definiție dar nu au adoptat nici o definiție nouă. Astfel încât conceptul de evaziune fiscală a fost lăsat pe mâna specialiștilor care încă se mai ceartă pe probleme doctrinare, suscitând mari dezbateri în media, mai cu seamă în preajma campaniilor electorale. Căci nu a fost nici un partid care să nu fi promis în campania electorală că va lupta împotriva economiei la negru. O luptă care a rămas la nivel de promisiuni neonorate.Așadar, conceptul de evaziune fiscală, ca mai toate instituțiile juridice din dreptul românesc ”există dar lipsește cu desăvârșire”. Fiecare înțelege ce vrea. Fără a fi definită în drept noțiunea de evaziune fiscală, ea este însă sancționată, ”c-așa-i în tenis„…

Și iată că cel care veghează la politica monetară și la stabilitatea financiară a României vine senin și ne spune că n-ai nici o șansă în România să supraviețuiești decât dacă faci evaziune fiscală. Declarația lui Mugur Isărescu este o invitație la cât mai mulți evazioniști pe piață? Sau e o altă formă de alint pe care o practică Guvernatorul din când în când?

Spusele – chiar dacă nu sunt proaspete – celui care are puterea financiară a țării în mână mi-a trezit amintiri din primul meu an de jurist…Terminasem facultatea de drept și mi-era imposbil să mă angajez. Era vremuri în care judecătorii și procurorii erau numiți pe anumite ”criterii” pe care nu le îndeplineam, ca avocat stagiar aveai nevoie de un maestru pe care nu-l găseai decât dacă aveai ”alte criterii”, notarii erau încă de stat cu un salariu mai mic decât îl aveam ca profesor și mai toată lumea cerea exepriență în domeniu care îmi lipsea. Așa că am urmărit orice post care nu cerea ani de experiență juridică în spate și după un concurs greu, organizat la București, am ajuns jurist la Direcția Regională a Vămilor Iași.

M-am trezit cu 400 de dosare pe cap, răspândite la toate instanțele din zona Moldovei. Greu, foarte greu să fii singurul jurist pe șase județe, azi în Iași, mâine la Suceava, poimâine la Bacău…Dar mă ambiționasem să dovedesc că se poate și după numai un an aveam mare parte a dosarelor rezolvate, cu sentințe definitive și irevocabile în favoarea Vămii.

Ședință mare, cu analiza activității Direcției la care a participat și Ministrul Secretar de Stat care era șef peste toate Vămile din România pe atunci. La diverse, unul dintre colegi a ridicat problema salarizării, mult prea mică față de importanța muncii pe care o depuneam. Șeful cel mare, venit din capitală, a zâmbit și ne-a spus:

–        Salarii mai mari? Ei hai, de ce vă plângeți! Eu știu cu siguranță că în orice restaurant veți intra dacă la masă este și un vameș el plătește, că în orice localitate v-ați duce cea mai frumoasă casă și ca mai șmecheră mașină este a unui vameș. Despre ce nemulțumiri salariale vorbim?”

Vorbele ironice m-au ridicat la un arc de pe scaun. Nu-mi rămâne decât să spun domnului Isărescu ca și altor politicieni care vorbesc despre evaziune ca despre ceva firesc care trebuie să existe, ceea ce i-am spus atunci acelui Mare Șef:

–        Domnule Ministru, vă rog să mă lămuriți și pe mine. Înțeleg că nu credeți că este necesar să se mărească salariile pentru că de ”undeva” cei care lucrează în această instituție au foarte mulți bani. Și-atunci vă întreb: Dumneavoastră mă îndemnați să fur?

 

Anunțuri


Categorii:Juridice

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: