”Intelectualul” Dinu Păturică –frustratul vremurilor viitoare


Imagine

(Foto de aici)
Au intrat în politică sau au obținut funcții publice înalte neveste, fii/fiice, amante, fini/fine, soacre/socri, nurori/gineri și alte tot felul de rude și afini. Ce îi recomandă? Credeți cumva că inteligența, lucrurile nemaipomenite pe care le-au făcut la locul de muncă, flerul în afaceri sau civismul? Sau cumva onestitatea și onoarea ? Dragostea față de patria pe care o reprezintă sau față de cetățenii ei? Ori examene obținute cu sudoarea frunții? Nu, nici una din toate astea. Pe toți îi recomandă faptul că sunt fiul/fiica lui cutare om politic sau afacerist, amanta lui X, fina/finul lui Y, nora/ginerele lui Z.

Timpul însă trece. Și toți acești ”făcuți” de tata, socrul, amantul, soțul, uită pe zi ce trece cum au ajuns în politică sau afaceri. Vin în fața noastră să ne dea lecții despre cum au luptat ei în campanii electorale și au convins mulțimi să îi voteze, sau ce mari oameni de afaceri sunt. Sunt convinși că sunt politicieni adevărați sau oameni de afaceri cu greutate, au impresia că ei și cuvântul lor contează în realitate, că numai grație geniului au ajuns unde sunt.

Ce se va întâmpla, însă, peste câțiva ani, când alte generații vor ajunge la vârsta majoratului? Poate unii, tentați să participe la viața cetății, în lipsa informațiilor reale, vor spune: ”Domnul/doamna a fost de trei ori parlamentar, deputat, senator, director. Eu cred că degeaba nu a fost pus/ă acolo. Dacă oamenii au ales(-o), trebuie să fie ceva de capul lui/ei. Îi dau votul meu!”. Simplu, nu? În CV-ul acestor politicieni de mucava va figura că au fost miniștri, au condus companii naționale, au avut funcții publice înalte, au reprezentat România în PE sau în alte foruri internaționale. E un reper, nu?

Și ce reacție poate avea un om de afaceri străin, care va veni în România? Investitorul, ca și cetățeanul, ajuns atunci la vârsta majoratului, va privi parașutele de azi din politică cu maximă deferență, neștiind sau nevenindu-le să creadă că CV-ul lor este unul contrafăcut. Se vor trezi că aleg niște nulități doar pentru că, într-o vreme, mafia domnea în toate structurile, ajunsă în vârf și cu complicitatea generațiilor care i-au lăsat pe acești ticăloși să parvină, tăcând din lehamite.

Se poate întâmpla, însă, ca o nouă generație să observe că cei care se vor umfla în pene cu ”marile lor realizări” nu sunt decât niște făcături. Iar dacă se va naște o asemenea generație, care va sancționa modul nemeritocratic în care se face astăzi politică și afaceri, în care sunt accesate înalte funcții publice, oamenii aceștia, care astăzi sunt puși în niște scaune fără a le merita, vor deveni frustrați. Căci în mintea lor, faptul că traiectoria le-a fost aranjată de tăticu, iubi sau tata socru’ a fost uitat de mult.

Din păcate, același lucru se întâmplă în întreaga societate românească, pe diverse paliere. Sunt, din ce în ce mai mulți, absolvenți cu studii superioare făcuți la nivel de ”normă” sau cu diplomă cumpărată, care nu știu nici ce facultate au terminat. Cunoștințe zero, creierul lor este tabula rasa. Absolvenți care vor ajunge și ei să uite cum și-au obținut diploma. Iar dacă în viitor se va găsi cineva care să deconspire falsul și nulitatea practică a diplomelor, vor ajunge și ei frustrați, cu grave probleme de comportament. Căci în căpșorul lor nu încape motivația că un altul, care ”are aceeași facultate ca mine” și-a găsit de lucru pentru că a făcut școala în mod serios. Pentru ei, doar diploma contează. Frustrații nu vor găsi vinovații în ei înșiși. Va fi de vină societatea, vântul, soarele, ploaia.

Iar din frustrări se nasc legendele. Care povestesc că, fără șpagă, nu poți ajunge nimic. Căci acei care și-au obținut diploma ca pe o legătură de pătrunjel, plătind prețul, vor crede că sunt egali cu cei care au în spatele diplomei și cunoștințele aferente. Nu-și vor pune nici o secundă problema că cel care știe carte, care nu și-a bătut joc de școală, n-are nevoie de nici o șpagă pentru a izbândi. Ce pot face cei care nu știu? Să tragă învățăminte dintr-o întâmplare care, deși reală, pare un banc: un anume șef de poliție ajunsese pe la 50 de ani avocat. Vai steaua lui!, nu știa nici simple chestiuni juridice, pe care specialiștii le numesc alfabetul în drept. Pe holurile Tribunalului se cârcotea că ar fi dat mită să intre în barou. Și se vehicula o sumă uriașă, ce reprezenta prețul a două apartamente. Până când un alt avocat a retezat bârfa, cu o realitate crudă: ”Cât a dat? Puțin, trebuiau să îi ia mai mult, la cât este de prost”.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , , , ,

4 răspunsuri

  1. Cand electoratul se va hotari sa iasa la vot, mitul astora se va prabusi. Mai mult ca sigur. Iar daca romanii vor iesi la vot si ii vor vota, nu vor fi diferiti -moral- de cei alesi. Deci… ”Cum e turcul si pistolul!”

  2. O analiza corecta si greu de acceptat de cei vizati pentru ca, din pacate, sunt multi, sunt peste tot, sunt deopotriva de stanga, dreapta… Mi-a placut exprimarea „parașutele de azi din politică” fiind proaspata saritura cu parasuta in campania electorala. Iar seful de politie ajuns avocat la 50 de ani imi este cunoscut ianca de cand era mare militian si multora le era teama de el, chiar si unor colegi de-ai lui. Eu am sperat ca ne mai curatam un pic odata cu intrarea in NATO, apoi in UE si inca mai sper si-acum pentru ca sunt optimist incurabil.
    Felicitari pentru articol!

  3. Reformă vs de formă. Nimic nu ne mai scoate din rahatul în care ne-am scufundat. Nu îl agreez pe Mândruță dar am citit un articol scris de el din care se desprindea o idee: să faci cât mai bine, foarte bine, ceea ce ți se dă de făcut și atunci nu vei mai fi nemulțumit ci vei fi nedreptățit. Trist este să constatăm că mulți deși nu fac ceea ce ar trebui să facă sunt cei mai „îndreptățiți”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: