Ne sinucidem lent dar sigur


Imagine

(Foto de aici)
Nu mai am chef să scriu despre politică. Ce să mai scriu? Cred că am spus în timp tot ce era de spus. Dreapta, stânga? Niște fantoșe jalnice care mizează în declarațiile lor pe prostia, lenea sau apatia noastră. Mint cu nerușinare și unii și alții. Oameni cu chip de lup care știu că încă este valabil singurul principiu care a mers în politică după 1990: ”alege-ne pe noi că suntem ceva mai puțin răi decât ceilalți”. Răul cel mai mic, răul cel mai mare! Alegem între grade de comparație a răului. Binele este doar pentru ei. Noi? Ne încovoiem spatele și sperăm ca fraierii că mâine va fi mai puțin rău decât ieri. Unii speră în răul cel mai mic de stânga alții în răul cel mai mic de dreapta. Ei se rotesc acolo sus, propovăduind răul, mai mult sau mai puțin rău dar niciodată binele.

La ce să mai scriu? Nu urmează decât un ”da capo al fine”, iar și iar, până ți se apleacă. Poate că actorii se schimbă sau își schimbă rolurile între ei dar cântă și dansează pe aceeași muzică. Toată nenorocirea României se învârte în jurul acelorași oameni sau a ucenicilor lor (de cele mai multe ori neamuri, amanți, cumetri, afini) și, evident, în jurul propriilor interese. Nici unul, dar absolut nici unul nu se gândește la viitorul acestui tărâm și la locuitorii lui. Pe ei îi interesează propria lor bunăstare, chiar dacă lasă în urmă pământ pustiit. După arestarea unuia care a fost prim-ministru, altora care au fost miniștri sau generali, după băgarea la zdup chiar și a unor miliardari (oh, da!, ce-i drept de carton, dar cu sute de milioane de euro prin conturi), am crezut că va interveni frica de justiție, de sancțiunea penală și de executarea ei în penitenciare. Că furtul din coșnița bugetului, cea alimentată din buzunarele noastre prin care suflă falimentul, se va opri. Și am constatat stupefiată că nimic nu-i satură, nici măcar pușcăria.

Cât despre românii simpli, am obosit să sper că se vor trezi. Că se vor aduna cu mic cu mare să schimbe toată această viermuială de penali politici, descoperiți încă sau nu. Că cei 66% care stau acasă sunt mai mulți, aritmetic vorbind, decât cei care aleg acești demolatori ai viitorului nostru și copiilor noștri. Că sunt o forță și pot să schimbe tot ce reprezintă motivele pentru care stau acasă. Nici vorbă! Unii sunt drogați, alții anesteziați, altora nu le pasă. Și din păcate cei mai mulți, pe diverse paliere, încearcă să tragă foloase mai mari sau mai mici din acestă politică de mahala și de cămătărie publică. Suntem un popor format din oameni care care am ales să ne sinucidem prin reprezentanți. Iar eu nu mai văd nimic, nici vorbă de luminița de la capătul tunelului, nu mai văd nici tunelul. Lipsa de speranță într-un bine care ne așteaptă, a rămas singura certitudine.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , ,

3 răspunsuri

  1. Și totuși, de ce ar trebui scris despre politică? E vreun canon religios, sarcină de la patron? Care este de fapt scopul? De ce nu despre campionatul mondial de handbal? Cred că întrebarea asta trebuie să primească răspuns înainte de a declara de două ori într-un sezon ca nu nu merită scris despre politică…

    În nicio activitate nu cîștigă chibiții și cei care joacă la loto. Și dacă cei care s-au trezit nu se îmbracă să se ducă la muncă, ce contează cine e treaz și cine doarme în continuare? Și în 1990, și în 2005 am auzit declarații răspicate în sensul, «noi i-am pus, noi îi dăm jos» despre Iliescu și Roman, respectiv despre Tăriceanu și Băsescu, urmate la puțini ani distanță de refuzul angelic al implicării, pe principiul «toți minte».

    Pot înțelege (fără a fi de acord) un Constantinescu care, după ce l-a bătut electoral pe Iliescu (singurul cu excepția lui Geoană), se declară învins de sistem ori un Liiceanu care, după ce a lansat programe și proiecte civice «la cheie» în 1990-1995 se închide în editura preluată la inițiativa prietenului Pleșu. Pot înțelege (cu tristețe și insatisfacție) abdicarea din viața publică a Regelui Mihai ori a Alinei Mungiu. Dar cîți dintre ceilalți scîrbiți și deziluzionați au sau au avut o uniformă cu decorații pe care să o pună în cui ?

    Partidele și politica electorală sînt cireașa pe tortul societății civile și, cîtă vreme în societatea civilă, în întreprinderi, în blocuri și chiar în familii avem conducători și nu «reprezentanți legali», ce pretenții putem avea de la politicieni, despre ce se poate scrie în politică. Cînd cetățenii vor investi în politică și în stat în loc să aștepte pomeni electorale sau legislative (din propriul buzunar lor sau, și mai grav, din cel al boului care trage), atunci și politica se va schimba.

    Deși, să fim sinceri, cînd politica nu miroase a sînge, are întotdeauna iz de canal. Care iradiază apoi în «servicii», «achiziții publice», farma și alte focare de corpupție. Fără glumă, alegerile costă și cheltuielile trebuie acoperite de undeva. Ceea ce face atmosfera politică ceva mai respirabilă (măcar de la distanță) în alte părți este tocmai implicarea cetățenilor. Privind în istorie, diferența majoră nu este între caracterul lui Nixon și cel al lui Ceaușescu ci între instituțiile naționale (în sens larg) clădite și ținute în funcțiune de caracterele celorlalți membri ai celor două națiuni.

    Pornind de la aceste gînduri întreb din nou, în modul cel mai serios, ce sens are a scrie despre politică?

  2. Eh, tu patroana, inteligenta si te consideri de stinga… ce sa mai zicem de altii? Din pacate, o parte insemnata a poporului nostru se lasa amagita de ideologia luptei de clasa. Mai ales saracimea, care crede ca e aparata de stinga din Romania. Uitind ca stinga e format din noii mosieri si patroni… Dreapta e dirijata de marionete, conduse din umbra de fostii lideri comunisti. Aparent, nu avem nici o solutie. In realitate, oamenii trebuie sa inceapa sa gandeasca si sa nu se mai lase manipulati. Deocamdata, cea mai mare problema a Romaniei e lupta anticoruptie. Pina cand nu va fi rezolvata, nici nu are rost sa ne numim dreapta/stinga. Ne invrajbim degeaba. Acum se da testul de maturitate politica a poporului si se vede in ce masura mafiotii politici stapinesc electoratul. E posibil ca in toamna sa vedem un raspuns pozitiv, din partea poporului. A scrie despre politica este intotdeauna binevenit. Dar depinde ce scrii. Si cat. A bate apa-n piua toata ziua este contraproductiv. Oamenii nu palavragesc tot timpul despre aceleasi lucruri. Odata ce au ajuns la o concluzie, se vor tine de ea. E greu sa le-o schimbi. Cred ca rolul mass-mediei (in special a tv) este exagerat. In propaganda exista 2 sisteme diferite: 1. a picura informatia la timp si cu efecte imediate, rar, doar in momentele cruciale si 2. a vorbi ca moara hodorogita tot timpul. Care o fi mai eficient? Nu trebuie uitat ca si electoratul evolueaza. In 25 de ani conceptiile s-au schimbat, multi au murit, altii au emigrat. Electoratul e in schimbare. Cred ca reprezentantii luptei de clasa au fost inlocuiti cu servii personali, interesati, ai baronilor locali. ”Stinga” e al naibii de dubioasa… In ceea ce priveste retragerea unor personalitati marcante… Asa se intimpla intotdeauna cand o tara schimba de drum si iese dintr-o sfera de influenta. Toti cei care s-au bucurat de sprijinul si increderea vechii puteri suzerane vor depune noi juraminte (vezi Ponta si F-16) sau se retrag. Oricum, e mai bine sa cheltuiesti cu alegerile, decat sa lasi ”elita” neschimbata si sa fure de mii de ori mai mult decat cheltuiesti cu alegerile. E si mai moral… sigur, unii se cred alesi pe viata si nu le place… De ce au investit ei atit daca nu-si recupereaza cheltuielile si daca trebuie sa reinvesteasca periodic? Pai tocmai pentru a scapa de baronii astia s-a prabusit feudalismul functiilor cumparate, prin revolutii sangeroase, si a aparut sistemul democratiei burgheze(cu meritocratie, alegeri periodice etc.). Tu, ca burgheza, tragi tot la baroni? In calitate de gospodina nu stii ca asternuturile de aerisesc zilnic si se primenesc saptaminal? Oare de ce?

  3. Precizare: meritocratie absoluta, fara angajament politic, caci si feudalismul facea caz de meritocratie. Dar numai a celor fideli regimului si suveranului. Personal. E o diferenta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: