PNȚCD, partidul meu de suflet, ucis de neosecuriști


Imagine

(Foto de aici)
„În acest moment, într-o parte, la domnul Pavelescu exista o ștampilă, la domnul Ciorbea este o legitimitate” – Crin Antonescu, 2012.

Nu știu cât adevăr era în declarația dlui Antonescu dar știu că astăzi Pavelescu a rămas într-adevăr doar cu o ștampilă de care ține cu dinții și cu vreo doi-trei lingăi care îi țin trena, fiindcă între români nu trebuie să cauți prea mult ca să găsești slugarnici. Mă doare sufletul când văd ce a ajuns PNȚCD. I-am dat un vot închizând ochii la primul pe listă, considerând că ideea pe care o reprezintă partidul nu merită să moară. Numai că, după alegeri, cu un scor aproape de zero, Aurelian Pavelescu a ales să facă din partidul lui Maniu, Mihalache și Coposu un circ de proastă calitate.

Comuniștii au urât de moarte pe oricine li s-a împotrivit dar cel mai mult i-au urât pe legionari și pe țărăniști. Au fost singurii pe care, deși i-au băgat în pușcării, i-au bătut, i-au torturat și i-au ucis, nu au reușit să-i înfrângă. Spiritul lor patriotic, apartenența la grup, iubirea de patrie a rămas vie, oricât de schilodită a fost de către torționari. Ura comuniștilor s-a transmis prin structurile de securitate care au acaparat România după 1990. Și dacă mișcarea legionară nu mai avea cum să reînvie, fiindcă împrejurările istorice care au născut-o nu mai erau de actualitate, țărăniștii, prin doctrina lor, au avut a doua șansă. Au reînviat grație lui Corneliu Coposu și Ion Rațiu, reînviind însă și ura neîmpăcată a neocomuniștilor care au preluat puterea. Speriat de reapariția unui partid care putea strânge în jurul lui pe nemulțumiții de sistemul comunist, pe cei care doreau o reală libertate, clica de sorginte comunistă care a confiscat revoluția și țara a stabilit că distrugerea partidelor istorice PNȚCD, PNL și PSD trebuie să fie discreditate, decredibilizate și hărțuite până la extincție. Prin urmare, în afara acțiunilor vizibile, a recurs și la infiltrarea masivă a PNL și PNȚCD. Cu PSDR a fost mult mai simplu, urmare a slăbiciunii evidente a dlui Cunescu, moștenitorul partidului, FSN prin urmașul PDSR l-a înghițit cu repeziciune, furându-i istoria și identitatea.

Ce-i drept, nici poporul nu a înțeles ce mare șansă ar fi avut țara țara prin alegerea partidului lui Corneliu Coposu, la fel cum nu a înțeles ce dezvoltare fulminantă ar fi avut România dacă am ne-am fi întors în 1990 la Monarhie în frunte cu Regele Mihai. Îndoctrinați de comunism și atât de bine manipulați de Iliescu și gașca lui de mafioți din eșalonul II și III al PCR precum și de securiști, cetățenii au îngroșat rândurile în fața cabinelor de vor nu ca să-l voteze pe Rațiu ci ca să pună ștampila apăsat pe taica Ilici. Să nu ne amăgim însă. Alegerile din 90 au demonstrat clar că românii nu doreau un stat democratic și capitalist ci tot un comunism doar că ceva mai luminat (Ion Iliescu – 85,07%, Ion Rațiu – 4,29% din cei prezenți la vot). Sigur, cu oricine stai de vorbă azi n-ai să auzi decât că a votat Ion Rațiu ipocrizia fiind la noi o artă. Nici nu pun la îndoială că a existat o fraudă masivă. Dar totuși!

După moartea lui Corneliu Coposu, partidul care a înfăptuit marea Unire și pe care ni l-a lăsat moștenire cu o singură dorință („Nu lăsați partidul să moară”), a decăzut atât de mult încât omul simplu nici nu mai știe dacă există sau nu. Trecut prin mâini ticăloase și nedibace, Partidul Țărănesc a fost în toți acești ani într-un fel de comă indusă. Mai auzeam de el doar din scandalurile de prin instanță: o fi partidul lui Ciorbea sau al lui Aurelian Pavelescu, Vasile Lupu este reprezentant legal al partidului sau a fost dat afară, Pavelescu a fost dat afară din partid.

La 100 de ani de la nașterea lui Corneliu Coposu, în semn de „respect„ față de Senior, Aurelian Pavelescu, după o campanie pentru Parlamentul European în care el personal nu s-a văzut, alege să fie mulțumit de rezultatul invizibil de 0,89%, declară că partidul este cel mai bun și cel mai curat din țară și că va continua lupta. Cu cine? Cu proprii lui membri de partid și cu simpatizanții, probabil, dorind să meargă spre ”victoria” finală a partidului de 0,00% în viitoarele alegeri. O mare parte a conducerii PNȚCD își dă demisia datorită rezultatelor slabe din alegeri și-i cere același gest de onoare și liderului Pavelescu dar aceasta dispare cu ștampila partidului, după cum glumesc pe seama lui jurnaliștii dar și noi, cei care am votat acest partid. Cadoul pe care alege să-l facă Pavelescu Seniorului la 100 de ani de la nașterea sa este un cadavru dizgrațios, o fantomă a partidului de care Corneliu Coposu era atât de mândru Iar Pavelescu ține cu dinții de acest cadavru indiferent de ce spun și ce-i cer cei care au iubit și votat PNȚCD. Demolarea, începută de Traian Băsescu care, în calitate de ministru al transporturilor, a dărâmat primul guvern CDR (alianță dominată de țărăniști), este azi desăvârșită de cozile de topor infiltrate în partid.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

10 răspunsuri

  1. Daca v-ati referit la Filimon ca fiind lingaul lui Pavelescu, cred ca situatia este exact invers http://www.curentul.ro/2011/index.php/Actualitate/Afacerile-necurate-ale-secretarului-de-stat-Marin-Anton.html

  2. Din experienţa şi perspectiva mea, fiind alături de PNŢCD în cadrul CDR încă din august 1991 (prin PAC), lucrurile sunt mult mai fruste decât apelul la infiltrările securistice. De exemplu, unii membri, cu descendenţe ţărăniste, dar străini de spiritul de dinainte de ’45, şi-au adus pe lângă ei tot felul de amici şi urmaşi de amici. În numele unei prezumtive loialităţi. Şi a mers o vreme. Apoi a îmbobocit arivismul şi gerontofobia. Fără o temelie de credinţă, orice membru de partid decade în oportunism şi neguţătorie politică. Cam asta e istoria reală a PNŢCD de după 1989. Restul se naşte din igliţe. 🙂

    • Nu spun, Horia că și arivismul nu a dus la prăbușirea de zi cu zi a PNȚCD. Probabil un cumul de factori, toți negativi. Dar mi se pare indubitabil că Iliescu a dorit să distrugă partidele istorice fie prin lichidare, fie prin preluare.

      • Ai în parte dreptate, deşi nu lichidarea directă sau preluarea partidelor îl interesa pe Iliescu, cât minimalizarea până la nivelul în care însuşi electoratul le desfiinţează. N-a reuşit, cum s-a văzut în 1992 la alegerile locale şi în 1996 la cele locale şi generale. Ce s-a întâmplat după aceea se poate rezuma la bătălia pentru „moştenirea Coposu”, sub impotenta conducere a lui Ion Diaconescu, între prezumtiva „linie Maniu” şi prezumtiva „linie Mihalache”, de fapt o încăierare între căţei. Nici nu mai trebuia cineva să facă ceva din afară.

        Că PNŢCD a fost infiltrat cu securişti e la fel de valabil ca pentru orice alt partid din vremea respectivă. Nu securiştii le-au decimat, ci proprii lideri, muilţi nechemaţi, neaveniţi. Dacă voiau să le termine nu aşteptau anii 2000, când PNŢCD devine insignifiant prin lupte interne şi cu conduceri inepte şi facţionate: Dudu Ionescu, Andrei Marga, Victor Ciorbea, Gheorghe Ciuhandu, Marian Miluţ, Vasile Lupu şi, într-un final dezastruos, Aurelian Pavelescu. Mai adăugăm grupul ardelenesc contestatar al grupului regăţenesc, condus de Radu Sârbu şi e clar că nici nu era nevoie de vreo infiltrare securistică pentru a crea acest pandemoniu.

      • Nu eu fac confuzii ci materialele citite despre Maniu. Cum nu m-am specializat in epoca, ramin tributar cartilor si studiilor facute de altii. Inclusiv istorii ale PNTCD, scrise de membrii de partid. Maniu era nationalist (nici nu se putea altfel in Transilvania ocupata de austro-ungari), dar nu numai. Pentru un unit(cu Roma), acuzatiile de nationalism sunt… usor ridicole. Iar mentalitatea sa era destul de cunoscuta in epoca. Cel putin din cate am citit eu. Ramine necunoscuta azi si nu intimplator. Maniu s-a aliat cu Mihalache intentionat, vazand ca PNL a penetrat in Transilvania rapid. A realizat ca trebuie sa-si extinda baza de mase peste Carpati. Iar Mihalache avea singurul partid care raspundea cerintelor lui. Printre masurile PNT din perioada interbelica, va reamintesc preluarea datoriilor gospodariilor agricole indatorate la banci -de catre guvern- si infiintarea bancilor populare, care spargeau monopolul bancilor liberale si ajungeau si in zona rurala cu credite ieftine. (Politica ”Portilor deschise” era o reactie la monopolul bancar financiar al oligarhiei liberale, impotriva caruia Maniu s-a ridicat. Ciudata politica pentru un nationalist, nu?) Va recomand -cu tot respectu- sa mai cititi despre Maniu si ideile sale. Nu il neg pe Mihalache (mai ales ca nepotul sau a facut armata cu umilul de subsemnat, in acelasi pluton), dar Maniu a fost unul din gigantii vietii politice din Romania. Unul din creatorii Romaniei contemporane. Urgisit de comunisti. Daca domnia voastra considerati ca acuzatiile ce i s-au adus lui Maniu au fost corecte, atunci inseamna ca si eu sunt un conspirationist. Naiv sau nu, este neimportant. Poate ca ar trebuie sa mai cititi procesul ce a urmat inscenarii fugii de la Tamadau… Si atunci veti vedea ca Moscova era destul de activa in privinta lui. In mod ciudat, dupa 89, Moscova a adoptat pozitia din anii 40 fata de partidele istorice. Simpatie si colaborare cu liberalii (Tatarascu)…, antagonism total si ura fata de taranisti (Maniu). Poate ca nu ma veti contrazice in aceste afirmatii, cand realitatea e vizibila cu ochiul liber, din 90 pina in 2012 inclusiv… Taranistii au fost un partid agrarian. Si au incercat sa se concentreze pe rezolvarea acestei probleme. Poate ca dvs. aveti o viziune gresita asupra lor… Depinde ce materiale ati citit. De acord, dupa 90, securistii au fost in toate… (partidele). Si in loc sa se axeze pe problemele ideologice si baza de mase, s-au aruncat in cel mai pur politicianism, luptind intre ei (de multe ori nepricipial). Dar eu vorbeam din punctul meu de vedere. Un cetatean liber de obligatii, care priveste la viata politica. Poti sa mergi la un partid care condamna comunismul si Securitatea si e plin de comunisti si securisti? Eu nu am putut. Dimpotriva, am pastrat o distanta respectabila… Nu pentru ca nu agream ideologia PNT/CD ci pentru ca nu aveam incredere in cadrele lor. Si iar aveti dreptate cand afirmati ca dupa 89 nici un securist din noile partide nu s-a sinchisit prea mult de ideologie si baza de mase. E una din carentele vietii noastre politice. Poate ca de aici trebuie pornita reforma. In clipa in care masele isi vor da seama ca PSD nu are nimic de-a face cu stinga si problemele saracimii si cand liberalii se vor orienta spre capitalul bancar-financiar (care deocamdata nu exista in Romania) iar taranistii se vor concentra pe problemele agricultorilor, cred ca lucrurile vor incepe sa se rezolve de la sine. In ceea ce priveste problema reformei agrare din Romania, cred ca nu ma veti contrazice… Eu credeam ca s-a depasit problema necunoasterii si a propagandei mincinoase. (Vezi ”Taranistii care au tras in tarani la 1907.”) Se pare -totusi- ca intelectualii nostri nu stiu suficient de multe despre Maniu si PNT/CD. Si ca exista interesul sa nu se stie. (Iar sunt conspirationist, nu?) Si disputele interne au fost una din cauzele caderii taranistilor. Ati sesizat bine. Dar disputele astea puteau fi incurajate si de pe margine, nu? Si preopinentii intaritati sistematic. Opinia mea e foarte clara. In ziua de azi, doctrina taranista e cea mai potrivita pentru situatia din Romania. Nu mai avem atiti plugari, dar tot raminem tara europeana cu cel mai mare numar de locuitori in zona rurala… Coroborind acest aspect cu celelalte preocupari ale taransitilor interbelici (sistem bancar ieftin si autohton, alaturi de a marele capital strain, acceptarea largii socializari a productiei si vietii politice), pastrind conditiile obligatorii ( proprietatea privata, pluralismul politic, statul de drept) doctrina lor este cea mai potrivita pentru renasterea si progresul Romaniei. Mare pacat ca masele, activistii PCR, secureii de teren etc. vad in taranisti doar partidul ”mosierilor si burghezilor”?!!!! Nu a fost niciodata asa ceva, chiar daca a luptat pentru respectarea proprietatii. Si nici intelectualii nu sunt lamuriti prea bine. Pacat! De altfel, tot respectul!

  3. Lucrurile sunt mult mai complicate. In anii 90, nu am intrat in PNTCD. Din mai multe motive. In primul rand, toti cei pe care-i cunosteam personal -in PNTCD-, erau securei sau activisti de rang inalt, banuiti de relatii cu Moscova. Cum sa ma duc la un partid care proclama una, dar ai carui oameni fac cu totul altceva? In al doilea rand, era clar pentru tot romanu ca puterea adevarata apartinea activului de partid, secureilor si oamenilor Moscovei. Daca te opuneai eficient, riscai sa declansezi un razboi civil. Si ei asta doreau. Trebuia sa ramii ingropat. Si sa-i lasi sa se consume. Asa cum s-a intimplat. In al treilea rand, mai toti activistii, secureii etc. au realizat ca noua putere e anticomunista si pro-PNTCD. In tara si afara. Si oportunisti cum erau, dupa ce si-au dat foc la carnetele rosii -sa scape de dovezi- au asaltat partidul nu pentru a face ceva in folosul tarii, ci pentru a ajunge primii la fripturi. Evident, trebuia sa tinem cont si de agentii dubli infiltrati in PNTCD pentru a torpila miscarea din interior. Nu trebuie uitat nici faptul ca in Romania se ducea o lupta inversunata intre revolutionari si antirevolutionari, si ca ultimii nu s-au refugiat doar in PRM etc. Si taranistii au avut multi securei care se opuneau lui Iliescu nu de pe o alta pozitie de clasa ci aparind sistemul lui Ceausescu. In sfarsit, PNTCD era o dorinta. Un ideal. Un program fara clasa care sa-l sustina si propage. In Romania nu mai exista taranimea libera si nici nu exista. Dificultatile din agricultura au scop eminamente politic. Stinga (romaneasca si mondiala) nu vor o baza larga si sigura pentru PNTCD. Iar fermierii romani independenti asta ar fi reprezentat. (Vedeti cum sunt distribuite voturile pro-democrati si pro-republicani in SUA, de exemplu.) Si atunci s-a venit cu closcarii gen ”asociatii”, ”arendasi” etc. (peste o reimproprietarire abuziva si hilara: loturi cu o deschidere de 1-2 m, oameni care nu aveau dreptul la pamint improprietariti, oameni care aveau dreptul lasati fara si purtati ani de zile prin instante etc., sau improprietariti cu loturi mult mai mici, sau imposibilitatea de a intra in posesia pamintului tau de la parinti, caci unchi/matusi gripeaza tranzitul proprietatilor si statul nu apara proprietarul nedreptatit ci pe cel care lucreaza abuziv pamintul, justitia sub orice critica in domeniu si obligativitatea de a te adresa ei pentru orice litigiu, fara alte forme mai rapide si ieftine ca solutie alternativa etc.) Pentru straini si firmele cu capital imens ce sustin stinga, s-a gasit si formula formarii de neomosii … Dar nu pentru oamenii simpli din tara. (Vezi si conflictul de la Nana. E clar ca presedintele nu are nici o vina in problema,dar se agita apele cu ”mosierul” -cu 290ha?!!!- . Pentru ca ”tata-socru” exploateaza ca arendas vreo 4000-5000ha, din cate am auzit. E vorba de doua optiuni politice diferite. In timp ce taranistii vor fermieri puternici, autohtoni, PSD vrea mosii ale strainilor sau pseudo mosii ale fostilor securei, care nu au nici pamint, nici bani -iau credite- nimic. Ambele produc saracie lucie si pentru tara si pentru locuitorii rurali. Peoni! Dar care voteaza… stinga?!!! Ca veni vorba de Nana, vedeti ca un avocat celebru in Romania, aparat de PSD si sustinut de cei cu casele nationaliazate, a introdus conceptul de ”buna credinta” in cumpararea unui bun. Vad ca nimeni nu tine cont de acest concept in cazul Nana… Desi nu au nici o dovada ca Ioana l-ar fi incalcat… Daca sunt abuzuri, sunt cu ani in urma, la functionarii primariei, nu la italian sau la Ioana… ) In ziua de azi, PNTCD (torpilat si de BOR care este securista 100%) s-a eliberat de paraziti. Mai toti au plecat, caci nu mai au ce sa exploateze. Si la alte partide au o cariera sigura si frumoasa… Iliescu a vrut sa elimine PNTCD! El asa a fost educat de mic, in ura fata de taranisti, si a luptat activ cu taransitii si ideile lor din anii 50. Si mai tot aparatul represiv comunist, de varsta lui. Pentru ei era o fobie PNTCD. Vedeti si gluma sinistra prin care s-a renuntat la numele partidului, la un moment dat… Acum partidul e in colaps, caci nu mai are oameni care sa creeze un program nou, adaptat la realitatile de azi ale Romaniei. Si nu stie cui sa se adreseze, ca partid politic. Nu poate intra pe lungimea de unda a PDL/PNL/PMP. Trebuie sa aiba individualitate si o tinta clara, care sa stabileasca o relatie de ajutor reciproc cu una din clasele sociale romanesti. Si fortele politice internationale. Si aici cred ca e o alta cursa… dar asta cu alta ocazie. Nu cred ca aveti dreptate cand puneti taranistii pe aceeasi treapta cu legionarii. Maniu era -in fapt- stingist. Se vorbea mult in perioada interbelica de asa numita a treia cale, reprezentata de el. El sustinea larga socializare a productiei si actului politic, asa cum o faceau si comunistii, dar avea cateva puncte ferme, care l-au facut urit de Moscova. 1. respecta cu sfintenie proprietatea. 2. respecta cu sfintenie parlamentarismul burghez si pluralismul politic.3. respecta cu sfintenie statul de drepat si libertatea justitiei. 4. tinind cont ca in Romania majoritatea zdrobitoare a poporului traia in mediul rural (daca nu ma insel 80%), Maniu a considerat ca doar prin ridicarea nivelulului de viata al taranilor si angajarea lor politica, Romania poate sa prospere si sa ajunga la societatea moderna. Adica larga socializare… lalala. (Si Mao avea aceeasi idee pentru China, dar… numai in dimensiuni rosii.) Aceste atitudini erau absolut inacceptabile pentru Stalin. Daca mai adaugam faptul ca Maniu a aparat Viena si Praga de dezertorii armatei chezaro-craiesti si bandele comuniste, impiedicand declansarea revolutiei bolsevice in Centrul Europei in 1918, e clar! In ziua de azi, trebuie un nou Maniu, care sa vada viitorul si sa stie cum sa ajunga acolo. Si care sa nu se lase corupt. Caci Maniu era un incoruptibil!

    • Stimate domnule Munteanu,

      Aveţi o imagine bucolică despre PNŢCD ca partid al ţăranilor, cum acest partid n-a fost niciodată după 1990 şi în prea mică măsură în perioada interbelică. Singura măsură notabilă este „Legea Ion Mihalache” privind învăţământul agricol. Apoi faceţi o confuzie uriaşă între Maniu şi Mihalache. Maniu era un naţionalist, Mihalache un socialist moderat, adept la cooperativelor agricole. Iar cu agenţii moscovei intrăm de- dreptul în conspitaţionismul naiv. Să-mi fie cu iertare!

      • Stimate domnule Munteanu,

        E drept, s-au scris multe lucururi despre PNŢ, despre liderii săi de atunci, despre motivaţiile şi politicile promovate de ei, unele contradictorii. Textele de după ’90 au încercat fie să deprecieze, fie să glorifice PNŢ devenit PNŢCD, cu erorile provocate de abordările subiectiviste…

        Mi-ar fi făcut plăcere să dezbatem, chiar dacă eu nu-l consider pe Maniu un „gigant al vieţii politice din România” – nu agreez asemenea apelative care mă duc cu gândul la cultul personalităţii – dar mi-este imposibil. Nu când afirmaţi acestea: „Dacă domnia voastră consideraţi că acuzaţiile ce i s-au adus lui Maniu au fost corecte, atunci înseamnă că şi eu sunt un conspiraţionist.” Seamănă cu argumentul „omului de paie” sau al „mătuşii Sally”. Şi ni e deloc onorant pentru cine-l practică. Explic.

        Discuţia era despre infiltrarea PNŢCD (din 1990) cu securişti şi nu a PNŢ, care a dispărut în 1947 neinflitrat. Prin urmare, „procesul” lui Maniu n-are a face cu subiectul. Totodată, nu ţin minte să fi făcut nu afirmaţii, dar măcar insinuări că acuzaţiile aduse lui Maniu ar fi fost cumva adevărate. Dar dumneavoastră insinuaţi că de acolo ar izvorî ironia mea. Fals. Ironia mea îşi are originea inventarea unei istorii a infiltrării – reală, nu o contest – dar insignifiantă faţă de ce încearcă ea să mascheze: infiltrarea de fapt a PNŢCD cu inconmpetenţi care vor acum să arunce pisica moartă peste gard.

        Nu a existat niciodată o doctrină ţărănească în adevăratul sens al noţiunii de doctrină. În ciuda încercărilor de teoretizare iniţiate de Madgearu (1921; 1923, viziune conservatoare) sau C. Stere (viziunea socialistă), acestea nu au depăşit stadiul de program politic sau de program de politici punctuale. Dacă ne uităm la activitatea politică interbelică, PNŢ şi-a consumat mare parte din energii în lupta sa împotriva PNL, iar când scurt timp s-a aflat la guvernare n-a pus mai nimic în aplicare din ceea ce teoretiza. Treaba cu băncile agricole n-a făcut altceva decât că au creat încă un jucător financiar-bancar în zona agricolă, cu aceleaşi metode ca şi băncile liberale acuzate.

        Nu am avut şi nu am intenţia de a bagateliza sau de a incrimina vreo ideologie, acolo unde avem de-a face cu aşa ceva, în afara fascismelor şi comunismului, a oricăror concepţii totalitare; fie ele şi mascate în „democraţii originale” sau false reformisme justiţiare. În relaţia dintre oameni însă, sunt un adversar declarat al celor care denaturează spusele altora pentru a-şi justifica crezurile lor, evident superioare faţă de cele ale preopinenţilor.

      • Discutia a capatat al ton.
        Incepeti sa recunoasteti meritele PNT si asta e bine. (Desi doar cu jumatate de gura si afirmand ca au facut prea putin cat au guvernat… Cine poate face tot ce si-a propus intr-o guvernare scurta, cu criza ce batea la usa si cu toata admnistratia/justitia/finantele in mina adversarilor politici?) Nu cred ca ar trebui sa desconsiderati rolul noilor banci introduse in ecuatie de PNT. Ele spargeau monopolul bancilor liberale pe piata interna. Si erau infiintate intr-un moment in care in Romania existau 2000 de banci particulare. (Azi sunt doar aprox. 57…) In plus, sunt expresia interesului PNT pentru lumea rurala.
        De acord, teoriile PNT nu erau cuprinse intr-un program. Mai degraba optiuni individuale, declaratii de presa, idei teoretizate de la catedra si programe electorale. Dar se pot decela optiunile ideologice. Si stim in ce directie actiona partidul. De acord, PNL era principalul adversar. Din mai multe motive. Dara asta arata ca PNT era stinga democratica din Romania interbelica (alaturi de social-democrati). De acord, ati sesizat corect unele idei stingiste in ideologia PNT. Impartasite de mai multi lideri. Inclusiv Maniu.
        Revenind la problema procesului Tamadau si acuzatiilor ce s-au adus, le-am invocat pentru ca m-ati facut ”conspirationist”. Negand afirmatiile mele referitoare la adversitatea Moscovei fata de Maniu. Dvs. va refereati la altceva (penetrarea cu agenti a PNTCD) eu la altceva. Relatiile Moscovei cu principalii actori de pe scena politica romana. Si eventualele abordari mai putin principiale. Pilotul trimis sa-l provoace pe Maniu era -totusi- un infiltrat comunist… Iar procesul, arata ”dragostea” fata de el. Absurditatea acuzatiilor -din proces- cred ca sunt dovada sentimentelor comunistilor (si stim cine erau comunistii atunci) fata de el. Dar, se poate afirma ca a fost o neintelegere reciproca. Deci precizarile (necesare) nu sunt un capat de acuzare pentru nici unul dintre noi. Doar lamurire.
        In ceea ce priveste afirmatiile mele fata de rolul lui Maniu, sunt strict subiective. Mie mi se pare ca este unul din pilonii pe care s-a ridicat Romania. Si eu pot sa-l definesc oricum doresc. Daca sunteti de acord bine, daca nu iara bine… Nu se supara nimeni. Banuiesc faptul ca si dvs. aveti un personaj politic preferat. Chiar daca ii ridic osanale, le ridic unui om decedat. Si nu oricum… Unui om care a murit pentru ideile sale. Si pentru tara sa. (Cand ii era atit de usor sa pupe mina si sa faca sluj, ca atitia altii…) Nu prea mai vedem, azi, asa ceva la politicienii nostri. Si nici in trecut nu au fost prea multi…
        Din pacate, Maniu si PNT au fost etichetati drept ”dusmani de clasa” si au devenit exponentii ”burghezo-mosierimii” din Romania. Partidul ”bogatilor” etc. Iar etichetele continua sa functioneze si azi. Mai ca nu auzi tinerii ”profesionisti” (plagiatori, dar fara atestat de plagiator) ca PNT/CD este un partid de ”fascisti batrini”… Cred ca ar trebui ca imaginea lui Maniu si a PNT, devenit PNTCD in anii 80 prin activitatea -ilegala- a lui Coposu, sa fie reabilitata. Pe linga adevarul istoric absolut, situatia politica, sociala, economica din Romania necesita continuarea acestei traditii.
        Pe de alta parte, amindoi suntem de acord ca PNTCD a fost bucsit inca de la infiintare cu agenti acoperiti care au torpilat miscarea. Si asta dovedeste -din nou- faptul ca am avut dreptate cand afirmam ca taranistii si Maniu nu s-au bucurat de simpatia… puterilor vecine, ce s-au implicat in viata noastra politica interna. Au tinut minte adversitatile si cand partidul a renascut, au actionat in consecinta. Nu doar la nivel informativ ci au si asmutit masele impotriva ”dusmanului de clasa”. Devenit -iar- ”dusmanul poporului”. Va amintiti, cred, miscarile din Bucuresti din 1990 si mineriadele. Iar etichetele lipite atunci, continua sa functioneze si azi…
        Lasind ironiile deoparte, cred ca dialogul este necesar pentru lamurirea pozitiilor reciproce si pentru ca cititorii eventuali sa inteleaga mai bine istoria acestui partid si una din sursele necazurilor contemporane.
        Respect, domnul meu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: