Ticăloșie dincolo de ultimul dram de bun simț


Imagine

(Foto de aici)
Citesc: ”După ce magazinul Peek & Cloppenburg a luat bani din contul unui client, fără permisiunea acestuia, motivând acțiunea prin faptul că produsul pe care l-a plătit el cu cardul, cu câteva zile înainte, nu era, de fapt, la reducere, cum se specifica pe etichetă și conform bonului pe care l-a primit la ieșire, Banca Comercială Română, cea care a permis tranzacția fără aprobarea clientului sau fără ca el să știe de ea, vine cu o explicație: o eroare de arbitraj.”

Vă spun eu, pe dracu’ eroare de arbitraj, BCRul are printre angajați, hoți. Și nu o spun din auzite, i s-a întâmplat mamei mele. Mama avea un cont la BCR cu bani de înmormântare (3.000 lei) iar tata avea un altul, tot pentru asta (4.000 lei). Fiecare era împuternicit pe contul celuilalt. Așa au fost educați părinții noștri, din puțin și-au pus deoparte ca să nu ne necăjească nici atunci când. mor.

În toamna lui 2006 mama ne-a chemat pe toți acasă pentru că tata se simțea foarte rău, nu mai vorbea, nu se mai dădea jos din pat. Ne-am dat seama că e finalul. Nu avea o boală anume dar era bătrân, slăbit și cred că nu mai voia să trăiască. A fost întradevăr un rămas bun. Pentru o oră tata parcă a înviat și a stat de vorbă cu fiecare dintre noi. Mie mi-a dat în grijă, punându-mă să jur că o voi face, să mă lupt în instanță pentru bucata de teren pe care i-o furase vecinul de la vale de casa lor, mutând pur si simplu gardul dintre proprietăți. Mi-a mai spus că speră că acolo unde va pleca să aibă norocul să se întâlnească cu puiul meu, plecat cu doi ani mai devreme, și mi-a promis la rându-i că va avea grijă de el.

După o oră, obosit, ne-a trimis pe toți acasă: ”Plecați, tată, drumul e lung și eu nu am putere să mai am și grija voastră”. Ce poți să faci în fața singurului lucru pe care nu-l poți schimba? Doar să îți stăpânești lacrimile ca tata să nu vadă că știi că se pregătește de marea plecare, să glumești cu el și să încerci să o îmbărbătezi pe mama.

Știind de cele două conturi, am sfătuit-o ca luni, la prima oră, să meargă la BCR și să scoată banii de pe contul tatii, cât mai trăiește, pentru a nu intra în masa succesorală ceea ce ar fi îngreunat lucrurile. Zis și făcut. Doar că, mama neștiind care dintre hârtii reprezintă contul tatii și care contul ei, a luat toate hârtiile din plicul pe care noi îi scrisesem Bancă. Luni, înarmată cu toate hârtiile, mama a mers la bancă împreună cu sora ei, a povestit funcționarei de acolo că tata e foarte bolnav și vrea să lichideze contul lui și i-a înmânat toate hârtiile. A semnat ce i-a dat femeia și a primit cei 4.000 de lei pe care îi ceruse.

Tata s-a dus la trei zile după ce ne văzuse pe toți. Iar mama, deși pierdută, a avut tăria să țină socoteala strâns la banii pe care-i avea de la bancă. Cu toate că cea mai mare parte din cheltuieli le-am acoperit noi a avut pretenția ca anumite lucruri să le plătească ea, chestie de religie. Voia să aibă mare grijă de bani căci urma să rămână numai într-o pensie și cheltuielile casei erau aceleași. Așa că și-a scris tot ce a cheltuit din banii scoși de pe contul tatii.

După vreo doi ani de la moartea tatii, mama ne-a spus că ea nu își mai ține banii în bancă pentru că îi trebuie de lemne și de alte chestii prin casă. Ne-a spus de asemenea că nu mai găsește hârtiile de bancă dar am liniștit-o și i-am spus că este suficient să își dea buletinul că fetele găsesc contul ei pe baza CNPului. Inițial, i-au spus de la bancă că nu are nici un cont dar după ce a sunat soră-mea și a urlat puțin prin telefon, funcționara (alta, aceea care făcuse operațiunea cu doi ani în urmă fusese dată afară sau ieșise la pensie) i-a spus că da, a avut un cont dar că în noiembrie 2006 a fost lichidat, odată cu lichidarea contului pe numele tatii.

Cum așa? Mama nu lichidase decât contul tatii. La sfatul nostru, a făcut reclamație la bancă iar individa a fost chemată de director de acasă și s-a jurat, fix ca țiganii, pe viața copiilor și a tuturor neamurilor că ea nu a luat nici un ban și că i-a dat atunci 70.000 lei pentru că așa i-ar fi cerut mama, să lichideze ambele conturi. Mama știa foarte bine că nu este așa, fusese cu sora ei, banii au fost puși într-un singur loc până când am revenit noi pentru ultimul drum al tatii. Dar indiferent ce a spus la bancă, nu s-a rezolvat nimic. Ba mai mult, nesimțita a amenințat-o pe mama că o va târî în judecată pentru calomnie iar ea, o femeie simplă și bătrână, s-a speriat și a crezut.

Sigur, trebuia ca mama să dea în judecată pe hoață, să cheme banca în garanție, să o aducă pe sora ei ca martor care a fost acolo și au numărat banii împreună, să ceară casetele de înregistrare, să ne cheme pe noi ca martori căci tata s-a dus la numai trei zile de la această întâmplare. Iar noi am ajuns acasă imediat și am știut de atunci câți bani are mama, de altfel erau neatinși în plicul pe care îl dăduse banca. Sunt sigură însă că i s-au dat la semnat hârtii de scos banii de pe ambele conturi doar că la numărat i s-au numărat numai banii pe care îi solicitase ea, cei de pe contul tatii. Mai cu seamă că hârtiile fuseseră completate de funcționară ”drăguță și amabilă” iar mama le semnase fără să citească nimic, cu încrederea omului simplu într-o instituție.

Am sfătuit-o să facă reclamație la poliție și să povestească tot ce se întâmplase. N-a vrut. Avea o vârstă și nu voia, nici nu putea să meargă prin instanță ani de zile cât durează un proces în România. Era și foarte tristă, rămăsese singură iar noi eram foarte departe. Așa că ne-a rugat să o lăsăm baltă și a făcut ceea ce știu bătrânii să facă: s-a dus la biserică și a scris un acatist. Cred că pe această lehamite mizează și funcționarii de bancă care înșeală bătrânii. Asta este eroarea de arbitraj în cazul mamei mele, așa că nu mă miră ceea ce a făcut BCRul și nu cred în explicațiile fanteziste că a fost o eroare.

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , , ,

1 răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: