Un test politic cu iz de farsă


eee mages
(Foto de aici)

Repetiția generală cu public pentru alegerile prezidențiale din toamnă este pe cale să se transforme într-o farsă. Pe de o parte, datorită sistemului legislativ rigid, în care venirea noilor veniți este barată de reguli prohibitive, care fac ca primenirea clasei politice să fie practic imposibilă fără aprobarea establishment-ului politic, pe de altă parte, datorită lipsei de leadership și a unei acute crize de fonduri.

În formula actuală, membrii unui grup incorigibil de politicieni, tarați de aceleași metehne, se schimbă pur și simplu între ei, legitimați fiind de votanți captivi, siliți mereu să aleagă răul cel mai mic. Pentru a demara o schimbare reală sunt necesare câteva minime măsuri urgente, cum ar fi diminuarea numărului de semnături și simplificarea formalităților necesare înființării unui partid și a candidaturii independenților, scăderea pragului electoral sau trecerea la liste deschise pe buletinele de vot.

Cu regulile de acum, pentru a crea o nouă forță politică, cu mii de membri, sedii, telefoane, mașini și logistică de propagandă, este nevoie de câteva zeci de milioane de euro, cel puțin o televiziune „afiliată” și câțiva vectori de imagine. Ultimii care au încercat așa ceva au fost, în ordinea apariției pe scena politică, Dan Diaconescu, Mihai Răzvan Ungureanu și Traian Băsescu. Primul și-a făcut praf capitalul de imagine, cedând locuri eligibile pe listele sale oricui a venit cu bani pentru campanie. Ulterior s-a dovedit că majoritatea entuziaștilor violeți proaspăt înrolați erau de fapt infiltrați și care imediat după îndeplinirea misiunii s-au reîntors la bazele lor. Cel de-al doilea s-a dovedit a fi prea fin și prea „intelectual” pentru misiunea care i se încredințase, aceea de a forma un partid generalist și care să graviteze în sfera președintelui, pur și simplu nu s-a potrivit cu electoratul vizat de Traian Băsescu. A eșuat într-o formațiune elitistă, a cărei unică șansă este să facă – printr-o minune – pragul electoral, ca să poată participa la tratativele postelectorale. Lovitura i-a reușit însă președintelui prin crearea PMP, care a curățat PDL mai bine decât i-a reușit Monicăi Macovei, cu comisia ei de integritate. Promovarea agresivă a Elenei Udrea, cel mai probabil o țintă falsă până la anunțarea adevăratei viitoare vedete pregătită în laboratoarele de la Cotroceni, i-a adus mult dorita manelizare a intenției de vot, care-i lipsea din panoplie. Autoproclamat lider al opoziției la PSD, Băsescu s-a ambiționat să cumuleze atât voturile păturilor sărace, ale tineretului dezorientat, ale intelectualilor, dar și ale întreprinzătorilor, prin deschiderea pe care o manifestă față de PNL. Cât a reușit, se va vedea săptămâna viitoare, când partidele considerate a fi pe partea dreaptă se vor regrupa după scorurile obținute și, cu siguranță, vor demara negocierile pentru stabilirea strategiei finale pentru prezidențiale.

De partea cealaltă, Victor Ponta pare să fie prizonierul fără speranță al camarilei PSD-iste, de departe cel mai experimentat grup politic din țară. Dacă acest grup reușește să-și impună în toamnă marioneta pe post de președinte, în România vor urma 10 ani de domnie absolută a oligarhilor, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Alegerile de duminică trebuie văzute așadar prin prisma celor de mai sus. Din acest punct de vedere, cei care vor să meargă la vot au dreptate: dreptul la opinie se exprimă printr-o ștampilă, nu prin vorbe de clacă. Cei care vor să boicoteze alegerile au și ei dreptate: oferta politică este aceeași, vopsită în alte culori. Cei care vor să meargă la secții și să-și anuleze benevol votul au și ei dreptatea lor: este singura formă de protest individual valabil exprimată.

Sondajele arată o relativă egalitate stânga – dreapta. Celor aproximativ 212 locuri, cu care sunt creditați popularii europeni, li s-ar adăuga cele 63 ale liberalilor, în opoziție cu cele circa 209 atribuite socialiștilor, cărora li s-ar adăuga cele aproximativ 80 ale verzilor și radicalilor, aliați tradiționali ai stângii.

România nu este departe de acest tablou. Stânga, reprezentată de alianța PSD-PC-UNPR ar strânge 15 din cele 32 locuri, dreapta – care însumează cam toate celelalte forțe cu șanse de a trece pragul electoral – ar cumula celelalte 17 locuri.

Așadar, se poate afirma fără teamă de greșeală, că electoratul român evoluează în parametrii și tendințele celui european. Diferența copleșitoare o fac reprezentanții fiecărei națiuni. Acum, mai mult ca oricând, ar fi nevoie ca România să producă, din pământ, din piatră seacă, o nouă generație de politicieni, cu idei și alură europene, cu putere de convingere. Cu rare excepții, cei de acum nu fac decât să ne afunde în statutul de mahala săracă a Europei moderne.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , , ,

4 răspunsuri

  1. Asta-i România în ajunul alegerilor prezidenţiale ale anului 2014!

  2. România nu este departe de acest tablou. Stânga, reprezentată de alianța PSD-PC-UNPR ar strânge 15 din cele 33 locuri,
    Esti sigura ca sunt 33 ? eu stiam de 32 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: