Parfumul scrisorilor de altădată


scrisoare
(Foto de aici)

Nescrise cu litere de mînă, cuvintele mi se par impersonale și reci. Urăsc să primesc vești pe mail. Și, cu atît mai mult, urăsc sentimentele care s-au transformat din taine în vorbe de clacă, scrise pe ziduri și pereți, spre a fi dezbătute pe băncuța veche sau modernă din fața porții. Urăsc echilibristica inimilor pusă pe bloguri. Iubirea nu este un obiect de pus pe tarabă, nu are preț și nu așteaptă aplauze sau comentarii. Iubirea este intimitatea profundă a personajelor poveștii de dragoste, nu poate fi percepută de cei din jur. Urăsc exhibiționismul în amor sau în despărțire. Și una și alta sunt secrete în doi. Sunt dumnezeire. Din cauza asta mi-e tare dor…

Mi-e dor să ajung acasă și, obosită după o zi de muncă, să deschid cutia poștală unde să găsesc o scrisoare adevărată, scrisă de mîna unui prieten. Plicul simplu, ce va părea ca aripa fluturîndă a unui porumbel care-mi aduce vești de departe, să mă facă să tremur de emoție. O scrisoare în care cuvintele să fie simple, cu litere inegale, cu ștersături și rînduri nealiniate. Să citesc ce mai face prietenul meu și cum o mai duce cu sănătatea. Dacă e sănătos sau nu. Să-mi povestească de copii sau nepoți. Și să mă întrebe dacă, de la ultima veste despre mine, s-a mai întâmplat ceva. Dacă sunt bine. Să simt dincolo de literele care curg în fața ochilor, de aparența cuvintelor. Să privesc cum au fost apăsate literele pe foaie și să tresar pentru îngrijorarea lui. Și să regăsesc, printre rînduri, sentimentele care îmi macină prietenul, vizibile cu greu printre cuvintele palide. Să mi-l imaginez aplecat la o masă, cu foaia albă în față, privind în suflet, pregătit să mi se confeseze și sperînd la o confesiune din partea-mi. Trist sau vesel. Gîndindu-se la mine în timp ce literele șchioape se vor așterne una cîte una, cucerind albul paginii. Pînă când vor țese o poveste.

E o taină ascunsă într-o scrisoare scrisă de mînă. O bucată de suflet încorporată în rînduri și printre rînduri. Sunt gînduri intime care te invită să le descoperi. Printre cuvinte e o taină, pe care n-o știe decît destinatarul și, dacă descifrează mesajul, expeditorul. O taină care va fi îngălbenită de vreme și recitită peste ani cu alți ochi, cu mirarea că, dincolo de cuvinte, era un ”altceva” care n-a fost descoperit la data primei citiri. Un cuvînt greșit, un altul sfios sau șters sunt frămîntare, neliniște, timiditate sau îndoială. Iubire.

Mi-e dor să deschid cutia poștală și să găsesc parfumul scrisorilor de altădată, cînd mă uitam febril pe geam de zeci de ori, îngrijorată că nu mai vine poștașul. Ce bucurie imensă simțeam cînd îl vedeam că se apropie. ”Oare va pune în cutia poștală vreo scrisoare? Uite-l, îndeasă mai multe scrisori. De la cine or fi?” Așteptam nerăbdătoare să se îndepărteze și mă repezeam la poartă, abia putînd să deschid cutia poștală. ”Una, două, trei. Uite, una pentru mine!” Cu ochii strălucind mă retrăgeam în camera mea să o deschid, fără a fi tulburată. O scrisoare trebuie citită în intimitatea ta cu tine.

Să aștepți o scrisoare e ca și cum l-ai aștepta pe omul care ți-o scrie. Îl regăsești în rîndurile scrise, în literele care-i reflectă personalitatea și frămîntările. Și-l simți alături ca și cum a sosit lîngă tine. Descoperind că este mai supărat. Scrisul îi trădează nervozitatea chiar dacă cuvintele nu o spun. Iar uneori o lacrimă pe foaie face cît o mie de cuvinte, te duce către stele sau într-un hău. O pată peste litere, care abia se mai disting, îți va oferi un crîmpei de univers sau un abis. Pentru că  vei ști că acolo, departe, sentimentele s-au transformat în perle, alunecînd cald de pe obrajii reci pe foaia albă.

Mi-e dor de o scrisoare adevărată. Una pe care să o citesc după o zi nebună în care am uitat să iubesc, să mă îngrijorez pentru altul, să cînt sau să sufăr. O scrisoare plină de parfum de lăcrămioare și sentimente curate, care să-mi aducă aproape, prin literele strîmbe, frămîntarea prietenului aplecat pe foaia albă  și care speră să-i descopăr sufletul printre rînduri.

Reclame


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , ,

2 răspunsuri

  1. Doamnă,sunteţi extraordinară ! Stimă şi respect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: