Cocoțatul în vârf pe umerii absenților


vote_for_nobody
(Foto de aici)

Și dacă lucrurile nu stau așa? Dacă nu conducătorii sunt primii vinovați pentru modul în care alunecă țara zi cu zi într-o prăpastie fără fund ci noi, cei care facem gesturi atât de servile încât le-am dat impresia că sunt niște stăpâni în fața unui popor de sclavi? Nu pot să nu-mi aduc aminte de vizitele lui Nicolae Ceaușescu prin țară. Se puneau frunze de plastic sau se legau mere în copaci ca să vadă ”tovarășul” ce verde și roditor este la Iași, sau Cluj, sau Vaslui. Se asfalta strada pe unde urma să calce piciorul tovarășei, făcută și ea pe vremuri doctor și academician tot de niște profesori lingăi ca cei de azi care l-au făcut pe Ponta doctor și pe mulți alții ca el, fără să merite. Credeți că Ceaușescu a dat vreodată un ordin să se facă asemenea lucruri? Sau tovărășeii mai mici, ca să se dea mari față de tovărășelul mai mare, au luat inițiativa ca să arate ce servili sunt, ”că la noi e ca la nimenea”! Credeți că Ceaușescu le-a spus directorilor de fabrică sau Președinților de CAP să umfle producția? Sigur, când vedea rezultatele uriașe de pe hârtie, mărea exportul și cum datele erau falsificate en-gros de lingăii de sub el, pe piața internă nu mai rămânea nimic de pus în raft și populația murea de foame, rupându-și hainele pentru două kile de făină.

Sigur, ați putea să spuneți că era periculos să spui adevărul pentru că te umfla securitatea. Dar ar fi putut securitatea să bage la zdup 15 milioane de oameni? Nu cred. Poate de aici ar trebui să pornim. De la analiza poporului român care face din niște oameni normali cu calități și defecte, zei fără nici o pată și la care aleg să se închine, ca la Isus Cristos. Tot în acest fel cred că nu Ponta i-a pus pe jandarmi să-l tragă pe apă cu barca ca pe un faraon ci vreun șefuleț a dat ordinul ca să-i arate premierului servilismul său. Sigur, asta nu scuză aroganța cu care premierul a acceptat. Și sclavia este cu atât mai abjectă acum căci dacă atunci exista teroare și asta putea fi o scuză, azi teroarea a dispărut. Da, ei erau sau sunt niște ticăloși dar au existat și există pentru că noi, cei mulți, tăcem.

Am transferat credința în Dumnezeu în credința că cineva de aici de pe pământ ne va rezolva problemele fără ca noi să mișcăm un deget. Și ne punem speranța în acel cineva urmând a fi dezamăgiți atunci când nimic din ceea ce sperăm nu se întâmplă. Fie că acel om se numește Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu sau Mihai Răzvan Ungureanu. Nu reușim să înțelegem că ei nu sunt zei, sunt oameni, mai buni sau mai răi, dar oameni. Și că nu sunt cu nimic mai presus decât noi ca să ajungem să-i pupăm mâna lui Iliescu sau să ne rupem hainele ca să-l vedem pe Traian Băsescu sau pe Victor Ponta. Ei ajung în vârf datorită votului nostru sau absenței noastre la vot, nu au moștenit de la înaintași funcțiile. Și trebuie să-i privim ca pe niște slujbași pe care i-am angajat, să-i lăudăm când își fac treaba și să-i criticăm când nu și-o fac. Simplu, fără partizanate. Căci nu încape sentimentalism sau patimă față de un angajat, dacă vrei ca afacerea să meargă. Iar aici e vorba de o megaafacere care se numește România și cuprinde, inevitabil, și viitorul copiilor sau nepoților noștri.

Suntem 18, 3 milioane de alegători, dacă nu ne mint. Câți dintre aceștia ar putea să aibă contracte cu statul sau ar spera la sinecuri ca să aleagă fără să deschidă ochii, fără să raționeze, fără să pună pe primul plan interesul lor și nu al celui care promite marea cu sarea, care face poze cu ei doar în campania electorală și își aduce aminte că poate fi om doar înaintea votului? Un milion, trei milioane? N-aș crede că sunt mai mulți de trei, altminteri am avea o țară de bogați. Iar restul ? Care este motivul pentru care se închină la false imagini care i-au tot dezamăgit de 24 de ani încoace? Când aceeași oameni (sau cei care le-au fost ucenici) se învârt prin politică de un sfert de veac iar nouă nu ne-a mers mai bine, ce vrem mai mult ca să înțelegem că nici unuia nu i-a păsat cu adevărat de traiul poporului român, de țara asta, de natură sau de dezvoltarea ei pentru generațiile viitoare?

Înțeleg absenteismul față de această clasă politică. Îl înțeleg pentru că am trăit aici cei 24 de ani. Și știu că se poate instala lehamitea când vezi că an de an dai girul cuiva care te dezamăgește, care te minte de la obraz, care azi îl pupă pe dușman iar mâine îl scuipă, care azi declară una iar mâine se răzgândește. Dar nu înțeleg de ce absenții nu se unesc în niște partide puternice (altele decât cele ce se vântură azi pe piață) care să-i dea jos pe amăgitorii de profesie. Dacă cifrele sunt corecte, absenții depășesc pe cei prezenți la vot. Iar dacă îi dăm deoparte dintre cei prezenți pe cei care nu au nici un interes material în a vota cu unul sau altul, ei vor rămâne extrem de puțini. Și-atunci? E ca și cum am avea o armată care ar putea câștiga bătălia doar dacă și-ar anunța prezența dar care refuză să lupte, lăsându-i pe cei pe care îi disprețuiesc să se cocoațe în vârf pe umerii lor.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: