Pastile de râs de prin instanță – Note de concluzii cu bucluc


 

Imagine

(Foto de aici)

La sfârșit de săptămână au avut întâlnirea de 30 de ani de la terminarea facultății. Se revăzuseră cu toții la o pensiune încă de vineri și până duminică la prânz s-au ținut de povești și au dansat până la epuizare. Se simțeau din nou tineri, se comportau ca pe vremuri când studenți fiind nu aveau nici o responsabilitate. Cel care se ocupase de organizare a avut grijă să închirieze în totalitate pensiunea cochetă și discretă din afara Clujului, ale cărei porți s-au închis pentru două zile pentru orice turist. Erau oameni importanți în viața de zi cu zi, avocați, judecători, procurori, notari, și n-ar fi fost prea comod pentru imaginea lor să-i filmeze vreun reporter dornic de afirmare cum se scălâmbăiau ca niște copii fără griji.

Duminică după amiază Costel ar fi trebuit să fie în casa lui primitoare căci nu făcea mai mult de patru ore până în orașul unde se născuse și în care alesese să se întoarcă la terminarea facultății ca avocat. Numai că unul dintre colegi, rămas în Cluj, invitase câțiva amici din facultate acasă la el și discuțiile despre cazuri, principii de drept, interpretări mai ciudate ale legii, s-au întins până după miezul nopții. Rămăsese la chef și George, colegul și amicul lui Costel, judecător în același oraș cu el. Nevestele s-au aciuat prin bucătărie vorbind despre modă și copii iar ei, bărbații, pe terasa acoperită de iederă, s-au apucat de pălăvrăgit despre tot soiul de spețe juridice pe care le întâlniseră în meserie. Nici n-au simțit când trece timpul, au plecat din Cluj pe la două noaptea. Două mașini în noapte gonind spre aceeași destinație.

Cu judecătorul se cunoștea din copilărie, fuseseră colegi din clasa I și până la terminarea facultății. Se vedeau destul de rar, fiecare avea viața, familia și copii lui, cu necazurile și cu bucuriile proprii. Erau ca doi prieteni care nu aveau nevoie de multe efuziuni sentimentale, știau că se pot baza unul pe altul la greu. Relația lor era una specială căci la terminarea facultății avuseseră o discuție în care juraseră să fie obiectivi față de lege și de clienți, chiar dacă vor fi puși față în față în unele dosare, unul ca avocat, celălalt ca judecător. Reușiseră în atâția ani de zile să-și mențină jurământul, nu discutau la întâlnirile ocazionale despre spețele în care avuseseră fiecare ceva de spus, nici măcar după ce procesul se încheia.

La șase dimineața, avocatul a ajuns acasă. Pe drum se pierduse de mașina judecătorului, nevasta îl rugase să oprească pe la benzinării să-și mai ia o cafea sau un suc. Era frânt, ar fi dormit o zi întreagă dar știa că nu îi este  permis. Ce bine de nevastă că era profesoară!, făcuse un duș scurt și se băgase în pat câci avea ore după amiază. El era nevoit să rămână treaz, peste două ore trebuia să fie la instanță, să-și susțină cauzele în care fusese angajat. Așa că își făcuse o cană uriașă de cafea și după un duș care îl înviorase, se retrăsese în birou să se uite prin dosarele care aveau termen.

Era liniștit, aproape în toate dosarele avea motive temeinice de amânare, în unele se aștepta expertiză auto sau contabilă, în altele trebuiau depuse acte ca probe sau urmau să se audieze martorii. Doar în unul dintre dosare exista riscul să iasă la fond dar nu-și făcea griji, era dosarul în care Președintele completului de judecată era tocmai colegul lui cu care chefuise până de curând. Doar n-o să-i respingă amicul lui o cerere de amânare! Să citească dosarul ca să își facă o părere completă asupra cazului era exclus, abia își ținea ochii deschiși, era prea mult să mai și gândească și la niște concluzii.

În drum spre Tribunal s-a tot gândit ce motiv să inventeze pentru amânare.Să depună alte acte? Destul de subțire, apăra o vânzătoare care furase bani din gestiune. Se făcuse expertiză contabilă, se audiaseră martorii chiar și cei de circumstanțiere, inculpata fusese interogată, se depuseseră acte, ce dracu să mai inventeze? O să ceară reaudierea unui martor, da! Zâmbi, ideea era cam aiurea dar era sigur că judecătorul, fostul său coleg, îi va accepta cererea.

Sala în care avea pe rol dosarul vânzătoarei era plină ochi. Era sala pentru dosare penale așa că neamurile celor arestați stăteau ciorchine călcându-se pe picioare și încercând să stabilească o legătură cu arestații măcar din priviri. Inculpata pe care o apăra, judecată în stare de libertate, era deja în sală, stătea cuminte așteptând sancțiunea pentru prostia pe care o făcuse. Nu făcuse o gaură prea mare în gestiune așa că avocatul ei spera la o sancțiune minimă, mai cu seamă că era la prima infracțiune. Își recunoscuse fapta, dăduse banii furați înapoi Întreprinderii la al cărui magazin lucra ceea ce era în avantajul unei sancțiuni mai blânde.

După apelul făcut de grefieră, judecătorul a întrebat dacă avocatul inculpatei sau procurorul mai au alte cereri de făcut. Acum era momentul să își bage amânarea!

–        Onorată instanță aș dori să reaudiem pe unul dintre martori căci se pare că declarațiile lui se contrazic cu răspunsurile inculpatei de la interogatoriu.

–        Domnule avocat, în ce anume se contrazic? I se păruse? sau amicul judecător rânjea ca și cum știa că cererea nu era decât un tertip ca să se amâne judecata? ”Ce măgar!” gândi, în timp ce căuta justificări pentru cererea pe care o făcuse.

–        Păi să vedeți… și Costel începuse să bâlbâie o explicație, oprită brusc de către judecător.

–        Cererea de reaudiere se respinge ca nefiind întemeiată, pertinentă și utilă cauzei. Dosarul iese la fond. Domnule procuror, aveți cuvântul!

”Ei lasă, măi, Georgică, ți-o coc eu! Ce fel de prieten ești tu?” Furios, Costel nici nu s-a mai obosit să urmărească tirada procurorului care prezenta faptele și cerea sancțiunea cea mai aspră pentru femeia care se ridicase în picioare, tremurând de emoție.

–        Domnule avocat, aveți cuvântul! Și cum știu că sunteți după două zile de odihnă, sunt sigur că ați pregătit și niște concluzii scrise asupra cazului. Vorbiți scurt, să nu răpim instanței prea mult timp.

” Note de concluzii? Ăsta este nebun sau o fi beat? se înfurie aproape cu voce tare avocatul.

În secunda următoare hotărî să se răzbune pe loc. Și în timp ce cerea o pedeapsă minimă pentru clienta lui, motivată de recunoașterea faptei, de restituirea banilor furați, precum și de pentru că era o femei divorțată care avea în îngrijire, spre creștere și educare, doi copii minori, își deschise diplomatul de pe masă și scotocise febril înăuntru. Știa că sub dosare are o revistă porno, primită pe șestache prin filiere ascunse ca să nu afle securitatea, de la un amic fugit în Germania.

”Ei bine, dragul meu coleg și prieten, vrei note de concluzii? Note de concluzii o să ai!” Puse repede revista între câteva coli de hârtie extrase din geantă și, după ce judecătorul a dat și ultimul cuvânt inculpatei care regreta fapta se apropiase de masa și-i înmânase prietenului său colile albe în mijlocul cărora trona revista porno.

–        Aveți aici și notele de concluzii, onorată instanță.

Președintele de instanță s-a uitat la avocat amuzat, știa sigur că nu avusese când să facă notele de concluzii, nu făcuse decât să-l tachineze. Cei doi judecători de caz s-au uitat cu mare atenție la foile de hârtie iar când au dat cu ochii de revistă au făcut ambii ochii cât cepele. Chiar și procurorul, aflat alături de judecători și care reușise să-și arunce o privire scurtă pe documentele înmânate de apărare, rămăsese interzis. După câteva secunde, pe chipul Președintelui de instanță, colegul judecător, a înflorit un zâmbet malițios:

–        Interesante note de concluzii, domnule avocat! Interesante! Dosarul rămâne în pronunțare! Pronunțarea se amână cu o săptămână spre a da ocazia și procuraturii să-și depună note scrise. Iar dacă dvs., domnule avocat, vreți să le completați pe cele depuse azi, sunteți liber să o faceți. Doamnă grefier, următorul dosar, vă rog!

 

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: