Sinceritate de sărbători pascale


DSC00109

(foto: cartea de poezii a lui Vlad)
N-am fost niciodată o persoană religioasă și nici nu m-am înghesuit să mă duc la slujbele de la biserică. Cu toate că am fost crescută în spiritul ortodoxismului, cu toate că sora tatii, călugăriță, a stat la noi în primii mei ani de viață și era regulă să nu mâncăm sau să ne culcăm mai înainte de a face rugăciunea, nu pot spune că am devenit o creștină practicantă. Chiar mică fiind, îmi aduc aminte că cele trei măicuțe izgonite de comuniști din Mânăstirea de la Vladimirești și găzduite de tata în camera de bună de la stradă, se distrau copios de mătăniile mele pe care le făceam în camera alăturată. Înțelegeam să îmi fac rugăciunea cu mare zgomot, dar nici atunci ca să mă audă Domnul.

– Sper că m-or fi auzit măicuțele, să nu creadă cumva că nu mi-am făcut mătăniile!, mă gândeam în timp ce trânteam tare un cap zulufat de pământ ca să se audă până la ele.

Nici după ce am crescut n-am avut aplecare spre biserică, în care am intrat destul de rar. Mi s-a părut că preoții bolboroseau cuvinte pe care, de cele mai multe ori, nici nu le înțelegeam. Iar femeile n-aveau nici o treabă cu ce spunea popa, chiar și atunci când cuvintele erau clare și limpezi. La puținele slujbe la care am participat am auzit atâtea amantlâcuri și răutăți spuse în șoaptă încât ipocrizia credincioșilor fără credință m-a scârbit. Cu toate astea, în fiecare an mă duc de Paște să iau lumină și îmi fac cruce când intru într-o biserică. O fi un obicei? O mai fi rămas ceva din învățăturile mamei și a măicuțelor? Nu știu.

Nu sunt nici un ateu convins. Ceva mă face să mă îndoiesc și de una din teorii dar și de cealaltă. Numai că înțeleg credința și pe creator puțin altfel decât majoritatea celor care o propagă și o pun la butonieră ca pe un dar de mare preț, însă nu respectă nici 10% din preceptele ei și uită de ea de cum părăsesc lăcașul sfânt. Și dacă sunt zile când aprind o lumânare pentru cei plecați sau respect niște obiceiuri o fac doar cu credința că rău nu pot face și că… dacă totuși fac bine?

Poate că există un creator dar mie nu mi s-a părut bun și iertător. Cel puțin cu mine n-a fost bun. Nu mă interesează zicerea, și asta inventată de biserică, că nu-i înțeleg lucrarea. Cu mine a fost nedrept. Ne-a răpit jumătate de suflet fără să-i pese de suferința noastră. Niciunul dintre noi, nici cei care am rămas, nici cel care a plecat, nu meritam. Dacă există, este răspunzător pentru toate nenorocirile din viața mea și nu am de ce să îl iert. Căci n-am furat, n-am mințit, n-am dorit răul aproapelui, n-am râvnit la bunul altuia ca să merit răzbunarea lui.

Da, fac cozonac și pască pentru că așa am învățat de la mama. Mă duc să iau lumină pentru că asta fac de zeci de ani. Dar nu-mi cereți să fiu ipocrită și să mă bucur ca și cum aș crede că e adevărată învierea. Pentru copilul meu nu este. Și nu-mi cereți să vă salut dimineața fericită cu ”Cristos a înviat” căci aș minți. Iar de multe ori chiar și un ”bună dimineața” ascunde o tristețe deghizată în zâmbet.



Categorii:Scrisori către îngerul meu

4 replies

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: