Adio, scrieri politice, vă declar nule!


Imagine
(Foto de aici)
Motto:

”Dubito ergo cogito, cogito ergo sum” – Descartes

Îndoială! Nu sunt un analist politic și nici o persoană publică în sensul în care este definită ea. Nu sunt decât un om cu păreri proprii care în analiză a încercat să pună la loc de cinste îndoiala, mai cu seamă în această Românie în care nimic nu-i ce pare a fi. M-am poziționat pe dreapta politicii și pentru o perioadă am crezut în unul sau altul. Chiar m-am apropiat primejdios cu degetele de foc în 1996 și 2004. Cu timpul însă am învățat că oamenii politici sfârșesc prin a dezamăgi și că o anumită echidistanță față de toți este benefică pentru spirit. Detașarea m-a făcut să văd altfel lucrurile și-am început să-mi adun părerile în cuvinte.

Vanitate! Am avut pretenția că scriind echidistant despre politică am să schimb conștiințe. Să determin oamenii să gândească cu proprii neuroni și să nu se mai lase ademeniți de vorbe mieroase, de fraze sforăitoare pe care le aud la televizor. Cum am putut să cred asta? Oamenii nu se schimbă. Sau poate n-am eu puterea de a-i schimba.

Orgoliu! Nu-i nici o filosofie să scrii pentru cei care gândesc la fel ca tine. Nu-i nici o realizare să ai cititori care te aprobă. Da, recunosc, m-a bucurat faptul că sunt citită. Până mi-am dat seama că mă citesc doar cei care gândeau la fel ca mine. Și ceilalți? Pe ceilalți voiam să-i conving. Sau poate, să mă convingă ei pe mine că greșesc, că spun aberații.

Dezamăgire! Negăm valori pentru că au ales să creadă în altceva decât noi. Văd păreri bazate pe ură. Creația și talentul sunt călcate în picioare, ”nu fac doi bani” pentru că gândesc de stânga. ”Să-i ia dracu’, merită dispreț și înjurături!” Închid ochii și văd securiști în vremuri comuniste cum înhățau intelectualii, îi băgau în dube și-i azvârleau în închisoare, torturați mai pe urmă sau chiar uciși. Și-mi imaginez ce ar face cei care, pătrunși doar de spiritul urii, nu-și mai aduc aminte că dincolo de omul politic, Adrian Păunescu a fost un mare poet, că Nina Cassian a avut o pană măiastră, că Draga Olteanu Matei este una din marile doamne ale teatrului românesc. Iar ceea ce-mi trece prin minte mă înfioară. Am păstrat în subconștient ură încât spunem că suntem de dreapta dar ne comportăm ca staliniștii.

Agresivitate! Modul injurios în care ne privim semenii este cronicizat cu ajutorul mass – mediei. Violență, agresivitate, parti-priuri. Îmi aduc aminte când Ion Luchian Mihalea a plecat la cer, asasinat în propria lui casă. Era omul care a fost spiritul și sufletului grupurilor Song și MiniSong, cu care a concertat în toată lumea. Te-ai fi așteptat ca societatea să fie zdruncinată că a dispărut o valoare. De unde! Toate ziarele nu erau pline de sensul cuvintelor strămoșești ”de morți numai de bine” ci de ipoteze care au făcut din Mihalea un paria, acuzat ba că ar fi homosexual, ba că ar fi avut relații indecente cu copiii din MiniSong. Iar oamenilor le-a plăcut să citească bârfa, întinzând pecinginea, rânjind că au mai anulat un om. Când bârfele s-au stins, murise și Song-ul și MiniSong-ul uciși de cuvinte iar generația tânără nici nu știe cine sunt.

Inutilitate! Scrierile mele politice? Nule. Nu pot schimba nimic, fiecare are propria sa convingere pe care nu i-o clintește nici unul dintre cuvintele mele. Nu pot schimba ca omul să nu mai împrumute cuvintele adoratului zeu, să urască sau să iubească pentru că așa îi dictează sufletul și conștiința. Nu pot schimba dorința morbidă de a nega sau apăra chiar în fața evidenței inverse.

Suficiență! Nu ne mai auzim unii pe ceilalți, fiecare în parte se crede un mic Magister Dixit, cuvântul lui este absolutul. Și la fel ca în Biblie, ne dorim ca adevărul nostru să triumfe pe principiul ”crede și nu cerceta”, fără să ne dăm seama că suntem simpli oameni. Cu siguranță nici eu nu am scăpat de maladia suficienței dacă am avut pretenția să schimb conștiințe. Și pentru că nu mi-am făcut din scris o slujbă, nu depind material de scris și nici nu sunt în solda vreunui Zeu ca să trebuiască să dau socoteală, am hotărât să mă vindec. Iar singurul remediu este să mă retrag, cel puțin pentru o perioadă, din arena scrierilor politice. Mă voi îmbrăca în aura poveștilor trecute și mă voi hrăni cu tristețea sau cu bucuria clipei prezente.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , ,

2 răspunsuri

  1. Daca toata lumea ar gandi la fel, ce ne-ar mai ramane de facut? Sa punem mainile pe piept, sa inchidem ochii, sa asteptam dreapta judecata a lui Dumnezeu? Dupa noi … potopul! Dar noi traim intr-o societate bolnava, care putin cate putin ne contamineaza pe toti. Viata noastra, din pacate, este cu totul sufocata de politic. Imi pare rau, Lili, dar am impresia ca ceea ce faci tu miroase a CAPITULARE. Oricat de greu ar fi, speranta moare ultima, daca este invers atunci … adio viata! Imi plac foarte mult scrierile tale si mi-ar parea sincer rau sa pierdem un om de nadejde! Numai bine!

    • Simt că pierd clipe, zile, luni și ani din viața mea criticând sau lăudând ceea ce ar trebui să fie evident pentru fiecare. Și totuși nu e evident, dar mi-am dat seama că nici nu pot schimba percepțiile imuabile.
      Am atâtea povești de scris, vreo două romane în cap, un eseu filosofic despre un poeziile unui autor genial de care sunt îndrăgostită încât nu mi-ar ajunge o viață să le împlinesc pe toate.
      Iar articolele politice nu fac decât să îmi răpească din acest timp prețios.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: