„DNA nu uita Henri Coandă v-a lupta!”


mazare

Un grup de vreo 50 de cetățeni români de etnie rromă, beneficiari ai unui proiect de construcții de locuințe sociale din Constanța, au protestat zgomotos ieri, în fața Primăriei orașului de la malul mării, cerând eliberarea binefăcătorului lor. Reacția lor este lesne de înțeles, însă evenimentul, dincolo de sloganurile (ca cel din titlu) și pancartele hilare agitate de manifestanți, lasă în urma sa întrebări grele, la care societatea românească nu pare pregătită să răspundă, nici legislativ și nici instituțional.

Mai concret, primarul Constanței a fost ales de aproape 88.000 oameni, cu o majoritate de 62% din cei 52% dintre votanții care au participat la alegerile locale din 2012, adică circa o treime din totalul alegătorilor înregistrați pe liste. La o asemenea popularitate, era de așteptat ca orașul să fi fost răscolit, după arestarea liderului administrației locale, de o adevărată revoltă. Nici vorbă de așa ceva, nici măcar angajații Primăriei nu au intrat în vreo grevă, măcar simbolică.

Situația este oarecum identică în toate celelalte județe în care DNA a reținut, cercetat sau deferit justiției președinți de consilii județene sau primari, de regulă aflați la al doilea sau al treilea mandat. Ceea ce înseamnă că toți acei oameni sunt departe de a întruni sufragiul simpatiei populare sau de a fi sprijiniți de mase largi de oameni din comunitatea respectivă. Lipsa de interes a constănțenilor față de arestarea liderului lor, ca și aceea a băimărenilor de acum câtiva ani sau a arădenilor, ca să amintim doar două exemple care au făcut multă vâlvă la vremea lor, nu este decât o nouă dovadă a faptului că în marea majoritate a cazurilor aleșii locali reprezintă și lucrează în favoarea grupurilor de interese care au puterea financiară de a-i împinge în față și nicidecum pe cetățenii comunității.

Nu o să mai invocăm votul negativ și nici părerea, aproape generalizată, că valul anti-Băsescu ar fi urcat în fotoliile de demnitari, și la alegerile locale și la cele generale, orice cățel care ar fi purtat alte însemne decât pe cele ale PDL. Asta se întâmplă peste tot în lume. Unii iau măsuri greșite, pe valul mâniei populare vin alții, care sunt liberi să o dea și ei în bară, mai abitir decât predecesorii lor, sau – dimpotrivă – să îndrepte situația și atunci pot spera la un nou mandat. Problemele la care societatea românească nu răspunde nici legislativ și nici instituțional sunt cele legate de sistemul de reprezentare, locală și parlamentară, precum și cele legate de controlul averilor. Am copiat de-a valma și din prea multe țări, care au sisteme complet diferite de control, coerciție și justiție, legi și instituții perfect democratice dar cărora, în stil pur românesc, le-am știrbit din atribuții și putere.

Nimeni, niciodată nu a verificat autenticitatea acestor așa zise împrumuturi, în dosul cărora se ascund, de regulă, spăgi, comisioane sau bani negri. Aproape nimeni și aproape niciodată nu a pus într-o relație biunivocă, simplă, totalul salariilor unor oameni care au lucrat toată viața doar ca funcționari sau aleși, în instituții locale sau în Parlament, cu averile lor uriașe, completate de cele mai multe ori cu un stil de viață ostentativ opulent. Așa se face că totalul „împrumuturilor” acordate chipurile de către parlamentari, primari sau președinți de consilii județene, conform declarațiilor lor de avere, unor rudenii, prieteni sau chiar necunoscuți, depășesc câteva zeci de milioane de euro (!). Numai personajul evocat mai sus, primarul-clovn Radu Mazăre, a scris cu mâna lui că ar fi acordat unui anume Skantzikas un împrumut de 600.000 euro.

Cât despre sistemul de reprezentare, ce să mai spunem? Fiecare putere politică de după 1989 și-a pregătit cu grijă un sistem care să-i protejeze și asigure oamenii. Așa se face că, exceptând câteva breșe izolate, am avut aceeași oameni la conducere în toți acești ani. Ba, mai mult, cei care au obosit sau și-au făcut plinul nu au ezitat să-și împingă odraslele, frații și surorile sau chiar amantele mai tinerele pe scaunele plușate. Să luăm cel mai recent exemplu, alegerile europarlamentare. Cunoscutul sociolog Mircea Kivu observa, pe bună dreptate, că trei sferturi dintre viitorii europarlamentari ai țării sunt gata aleși, înainte de desfășurarea procesului electoral. Toată bătălia se desfășoară de fapt în interiorul partidului, pentru a ajunge să fii pus pe listă pe o poziție eligibilă. Astfel, procesul reflectă de fapt interesele partidului și nu ale alegătorului. Cum se poate una ca asta? Din cauza sistemului electoral, pe liste de partid închise. Cetățenii nu vor avea posibilitatea să aleagă pe unul sau altul dintre candidații propuși de partide. Simpatizând o anumită persoană, alegătorul va fi obligat să ștampileze întreaga listă, ceea ce înseamnă că fiecare partid va avea exact atâția europarlamentari câți îi revin procentual conform sondajelor de opinie pre-electorale. Lupta rămâne deschisă doar pentru cei câțiva curajoși care, nemaiavând loc pe celebrele liste, au ales să se descurce singuri. Dar pe aceștia sondajele îi creditează cu șanse zero. Câtă vreme acest sistem se va perpetua, vom avea pe mai departe zeci de specimene ca Radu Mazăre și pe nimeni care să ne reprezinte cu adevărat.

(editorial publicat în Monitorul de Botoșani 09 04 14)

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: