(sursa foto aici)
„Ce vrei bă? Mi-a dat maică-mea un borcan cu miere și te-am uns și pă tine pă la bot” – reacția lui Mitică de la Brutărie, zis și Corleone, adresată unui reporter care îl întreba de ce este chemat la Parchet. Înaintea lui, alți nouă foști lideri, citește profitori, ai fotbalului românesc au ajuns, cu mare greutate și după 7-8 ani de tergiversări, pe după gratii.
Grangurul cel mare, „Nașul”, nu cel de la televiziunea cu același nume ci Mircea Sandu, fostul șef al FRF, mai zburdă. Este membru în prea multe comisii internaționale încât să riscăm, vezi Doamne, să pierdem locul prețios și câștigat cu atâta trudă, așezându-l acolo unde i-ar fi locul, lângă foștii tovarăși de șmenuri și prăduială. Nu a picat el când din banii federației, pe care generația de aur i-a băgat cu lopata, s-au volatilizat milioane de dolari, nici când nepotul, angajat portar la federație, a fost prins cu droguri și nici când fie-sa a fost amestecată împreună cu Țiriac junior în același gen de afaceri. O să pice tocmai acuma, când ținându-i trena lui Platini, este membru în comitetul executiv al UEFA și vrea să-i devină vicepreședinte? Nu are cum. A știut să se pună din vreme la adăpost.
Fotbalul românesc a fost păstorit de către „Nasul”și „Corleone” indiferent de cine a fost la guvernare, timp de peste 20 ani. În tot acest timp, cei doi s-au aflat în centrul scandalurilor din cel mai audiat sport din România și, deși nu au fost dovediți vreodată, toată lumea este convinsă cu nu au fost străini de aranjamentele, blaturile, jocurile de culise și de banii negri care se ruleazăîn acest sport.Ceea ce se știe mai puțin este căîn spatele fanfaronadei pe care Dragomir o afișează în fața camerelor de luat vederi se ascunde trecutul unui vechi colaborator Securității, implicat în spălarea de baniîn perioada în care se ocupa de echipele de fotbal FC Olt Scornicești și Victoria București.
Deloc surprinzător, de parcă ne-am fi așteptat cu toții la așa ceva, cătușele zăngăne asurzitor în ultimele luni, odată cu apropierea alegerilor europarlamentare și prezidențiale, nu numai prin casele oamenilor de fotbal. Șase președinți social democrați de consilii județene sunt cercetați sau urmăriți penal pentru abuz în serviciu și trafic de influență. După ce au dat iama în liberali ca-n brânză, procurorii par deciși acum să facă ordine și în rândurile socialiștilor. Nici dacă liderii celor două partide, aliate până mai ieri la guvernare, Victor Ponta și Crin Antonescu s-ar fi înțeles cu magistrații să-i „ajute” la curățenia de primăvară în partid, nu le-ar fi ieșit atât de bine. Printre democrat-liberali ce să vezi? Albi ca neaua proaspătă, curați și cinstiți, cum n-a mai avut politica noastră de la Caragiale încoace. Nici unul nu a putut fi văzut pe la ușile DNA, tunând celebra declarație standard în astfel de cazuri: „sunt nevinovat, am încredere în Justiție”.
Ce se știe mai puțin, ca și în cazurile din fotbal, este că înfracțiunile pentru care toți acești corifei, din fotbal sau din politică, sunt cercetați, sunt vechi, unele chiar de pe la începutul anilor 2000. Și atunci, nu se poate, simpli spectatori, să nu ne punem întrebarea „de ce tocmai acum”? Nu aveau SRI, DNA, DIICOT și toate celelalte instituții ale justiției, ordinii și apărării statului, înregistrările și documentele încă de atunci, adică la scurt timp după comiterea faptelor vizate? Ba da, cu siguranță că dovezile care-i incriminează pe cei vizați au existat în toți acești ani iar faptele ulterioare ale celor urmăriți nu au făcut decât să le îngroașe dosarele aflate deja pe mesele de lucru ale magistraților. De ce acest iureș cu mascați și arestări festive, televizate în direct, în ultimul an de mandat al președintelui Traian Băsescu, în anul lansării partidului prezidențial, cel menit să-i susțină cariera politică ulterioară depunerii mandatului de la Cotroceni? Este imposibil să nu ne întrebăm cât de independentă este Justiția unei țări în care infractorii sunt arestați pe rând, în funcție de ocupație și apartenența politică, la mare distanță în timp de la comiterea faptelor.
Așa cum acel odios Vișinescu și alții ca el, foști torționari care-și tocau liniștiți pensiile uriașe după ce au ucis și torturat la comanda comuniștilor, au fost deferiți justiției mult prea târziu – când zecile de mii de foști deținuți politic care au supraviețuit închisorilor și revoluției au pierit de bătrânețe și nu au mai apucat să-și vadă dreptatea – și în aceste cazuri asistăm mai mult la răzbunări punctuale și la evidenta netezire a drumului actualului președinte către viitoare demnități în stat. Nu spunem, nici pe departe, că toți acei oameni sunt nevinovați, cel puțin galeriile stadioanelor din România cântă de ani de zile refrenul devenit celebru „Mitică la brutărie” (fiindcă pentru „Mitică la pușcărie au fost pedepsiți), ci ne întrebăm doar cât de întâmplătoare poate fi coincidența tuturor acestor evenimente în ultimele luni, taman într-un an electoral care se anunță a fi extrem de tulbure atât în plan intern cât, mai ales, și în plan internațional.
(editorial publicat în Monitorul de Botoșani)
Categorii:Politica în cuvinte
Lasă un răspuns