Echidistanța ipocriziei


Imagine

Când spun că suntem ipocriți, suntem! Ipocriți când declarăm că suntem obiectivi dar alegem după principiul ”ăsta este al nostru, așadar pe el nu-l criticăm” și indiferent ce ar face îi găsim justificări. Ipocriți când declarăm că nu ne plac hoții dar plecăm nonșalant de la serviciu cu un șurub, un cui, un top de hârtie, un pix care nu sunt ale noastre dar de care avem nevoie și oricum, nu le considerăm un furt pentru că, nu-i așa, n-am furat atât de mult ca cei din fruntea țării așa că, ce mare scofală! Ipocriți când tratăm furtul nu ca o infracțiune în sine ci după mărimea prăzii iar dacă hoțul ne mai dă și nouă, chiar sub formă de pomană, suntem în stare să cerem eliberarea pe motiv că omul nu-i chiar așa de rău, a împărțit și cu noi ceva din pradă. Ipocriți când spunem că vrem în frunte oameni onești dar așteptăm de la ei în campanii electorale ”să ne dea ceva” deși știm că nimeni nu ne-ar da din munca lui cinstită. Ipocriți când declarăm că nu ne place acest tip de politică în care acced în ea doar ”ei” și neamurile lor dar când vine vremea criticii criticăm numai neamurile ”lor” nu și pe ale ”noastre”.    

Până și în legislație suntem ipocriți. Căci numai așa se explică dispozițiile legale prin care, după alegere, președintele, până atunci membru al unui partid, liderul lui de cele mai multe ori, își dă demisia din partidul respectiv și așa, tam – nisam, ca un Hopa – Mitică, devine echidistant față de toate formațiunile politice. Chiar și față de aceea care până mai ieri era a lui. Este ipocrizie să pui în lege așa ceva și să mai și crezi că se poate realiza. Un om este un om, nu un robot să poată ca până mai ieri să fie tata partidului X iar după alegere să-și renege copilul căruia i-a dat naștere și l-a crescut mare. Doar simplul fapt că președintele, imediat după alegere, își dă demisia din partidul care l-a propulsat în funcție, nu este suficient ca să mă facă să cred în echidistanța lui față de acesta. Reîntorcându-mă la scena politică românească,  modul în care președinții României de după 89 și-au arătat ”echidistanța” față de partidul din care proveneau nu face decât să vină în sprijinul afirmațiilor de mai sus. Aceia că suferim de o gravă ipocrizie și nici măcar nu recunoaștem că suntem bolnavi.

Iată de ce nu cred că acest tip de republică este bună! Fie recunoaștem că ne raportăm la Constituție doar atunci când ne place ce spune dar ne prefacem că plouă când nu ne place, fie o schimbăm și facem din ipocrizie articol de lege.  

Iată de ce susțin monarhia, acolo unde cu siguranță regele nu are de ce să nu fie echidistant cu toate partidele politice. Acolo unde familia regală nu are cum să fie tata sau mama unui partid politic și, pe care de consecință, să fie nevoită a-l renega, ipocrit, în vreun moment al istoriei sale.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: