Ți-au crescut toporași în suflet. Albaștri și puri, aidoma ca tine și visele tale. M-am catifelat în ei și am simțit că ești aici, lângă mine, o nălucă pe care o simt aproape și totuși infinit de departe. Azi mă doare dorul de tine, m-am trezit în zorii zilei cu o lacrimă rece răcorindu-mi obrazul cald și una după alta, au pornit șuvoaie . Simt și sunt neputință.
Îmi aplec palma și o culc între petalele crescute peste inima ta, în speranța că-ți voi regăsi zâmbetul pierdut și veselia cu care îmi încălzeai zilele. Te simt acolo sus, ascuns după un nor, jucându-te cu universul înstelat, certându-mă că mi-este greu. Dar nu mă poți opri să-mi fie dor, erai echilibrul meu către lume. Lasă-mă azi să plâng iar de mâine – promit – îmi voi lăcătui din nou dorul de tine, ferecându-l adânc, unde să-l știe numai tăcerile mele. Și iartă-mă dacă din când în când, timid și din ce în ce mai tumultuos, dorul va răzbate la suprafață din temnița unde l-am închis și va naște iară o lacrimă albastră.
Categorii:Scrisori către îngerul meu
Acestor flori eu le spun: caltunei. Cand eram copil, era un titlu de glorie „cine a gasit cei mai multi caltunei”. As vrea ca si eu, dupa ce mor, sa incalzesc sufletul oamenilor fiind un toporas (caltunel).
Gabi, mulțumesc! Azi am simțit că înnebunesc dacă nu vorbesc cu el și m-am dus în locul unde odihnește. Am găsit sute de călțunei răsăriți fără să-i fi pus eu.
Am citit si…. si as vrea sa pot gasi ceva de spus, dar…. nu sunt cuvinte destule. Si oricum ar fi sarace si poate inutile. Pot doar sa ma inclin in fata durerii dumneavoastra, sa va doresc sa fiti puternica in continuare si sa va trimit o imbratisare (chiar daca-i doar virtuala).
Mulțumesc, Alina!
Durere adanca,de neinteles pentru cei care nu au trecut prin ce ai trecut tu.Aparte,forma de a da viata acestor trairi ganduri.Sa te felicit nu e potrivit sa fiu in sufletul tau,nu e posibil.Te admir,te apreciez si as vrea sa pot face ceva sa-ti pot diminua durerea,desi stiu ca nu te poate ajuta nimeni.Mergi mai departe…asa cum o faci,cred ca e o solutie
Maria…
Plang si eu alaturi de sufletul dumneavoastra chinuit si ma rog sa gasiti puterea de a suporta durerea.
Am prea multe cunoştinţe cărora li s-au dus copiii înainte. Am învăţat să sufăr în rînd cu ei, punîndu-mă în în inima lor plină de jale. Nu-mi este în putere decît să mă rog pentru toţi aceşti prieteni ai mei dragi, cu toată sinceritatea si credinţa, la Doamne-Doamne. ❤
Oh, Lili, iti simt durerea, si as vrea sa-ti dau o imbratisare , sa-ti pot spune ca D-zeu te iubeste chiar daca nu intelegi si nu vezi, ca El iti da putere sa traiesti fiecare zi desi e greu de inteles de ce a ingaduit acest lucru…….ma rog ca D-zeu sa reverse pacea Lui in sufletul tau, si te-as incuraja sa-i ceri sa-ti arate un semn ca te iubeste……….