Se schimbă harta lumii


ucraina

Aproape nimeni nu a luat în serios formarea alianței economice BRICS, o construcție născută din frustrarea și dorința de afirmare, în cazul unora, sau de revanșă, în cazul altora, a cinci state care însumează mai mult de o treime din suprafața și populația globului pământesc, respectiv Rusia, China, India, Brazilia și, ulterior, Republica Sud Africană. Mânate de interese geostrategice aparent diferite, Rusia și China, altădată dușmani de moarte, au gândit această construcție ca o contrapondere la hegemonia economico-militară a G7 și în special a Statelor Unite și Uniunii Europene. Realizând în acest fel o oarecare perspectivă economică, Rusia a trecut la pasul următor, respectiv încercarea de recucerire a fostei sale sfere de influență și statutul de mare putere a lumii. Șansele sale de reușită rămân, deocamdată, destul de reduse. Componentele BRICS, considerate economii emergente, sunt state care se află  în stadii mult diferite unele de altele, astfel încât o reală coordonare a unei dezvoltări economice unitare este aproape imposibil de imaginat. Dintre ele, tocmai Rusia pare să aibă cele mai serioase probleme. Cu un enorm teritoriu nelocuit, cu zeci de conflicte inter-etnice înghețate în interiorul imperiului, cu o populație în scădere drastică, cu o economie bazată doar pe extracția și exportul de materie primă, urmașii lui Ivan cel Groznic și ai lui Stalin nu au cum să-și îndeplinească visele decât pe termen scurt și utilizând forța. Invocând recunoașterea Kosovo de către democrațiile occidentale, neo-țarul de la Kremlin s-a trezit utilizând aceleași argumente de care s-a folosit Hitler când a anexat Sudetenland: voința populară și necesitatea de a-și apăra conaționalii aflați, vai!, în pericol de a fi exterminați. În cadrul discursului susținut în fața Consiliului Federației Ruse, președintele Vladimir Putin a declarat că „sunt milioane de ruși în Crimeea și Ucraina; Rusia nu renunță la ei (…) referendumul dă dreptul națiunii la autodeterminare; la fel a făcut și Ucraina în 1990, de ce Crimeea nu are același drept? (…) Odată ce au recunoscut Kosovo, au demonstrat că nu este nevoie de autoritățile centrale pentru a-ți declara independența.”

O diplomație occidentală slabă, buimacă, pierdută în coterii și amantlâcuri mărunte, prizonieră a ipocritei „corectitudini politice”, se trezește acum complet dezarmată și dezordonată în fața unui act ferm de rapt politic. Doar un exemplu: celor care se miră de ce inacțiunea Germaniei, Putin nu s-a jenat să le reamintească deschis motivele acestui sprijin tacit: „Nu toți germanii au susținut reunificarea Germaniei, pe când Rusia a susținut această aspirație legitimă a lor. Sperăm ca Germania va sprijini aspirația Rusiei de a reinstaura unitatea.” Deși încă mai sunt speranțe prin unele capitale ale uniunii euro-atlantice, este foarte puțin probabil ca măcar partea vestică a Ucrainei să ajungă cumva în interiorul UE. Văduviți de republicile baltice, rușii nu vor admite în veci ieșirea Kievului de sub controlul lor, poate vor accepta cel mult o finlandizare a acestui teritoriu.

Pe de altă parte, după ce entuziasmul naționalist se va fi stins, rușii se vor vedea nevoiți să facă față unui efort financiar imens, apreciat de analiști la câteva zeci de miliarde de euro, pentru a satisface promisiunile care au convins populația peninsulei să voteze masiv pentru reunificare, respectiv pensii, salarii și infrastructură. În acest moment majoritatea resurselor care mențin Crimeea pe linia de plutire provin din Ucraina. Dacă rușii nu fac joncțiunea cu Transnistria, întreaga peninsulă rămâne fără gaz, fără apă potabilă, fără alte căi de acces decât cele maritime. Primul pas care duce la ideea acestui scenariu a și fost făcut de cozile de topor de la Tiraspol, de unde presedintele parlamentului local, Mihail Burlă, a expediat o adresă președintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Naraskin, în care solicită examinarea posibilității de aderare a Transnistriei la Rusia.</span>

Conduși de un lider fără viziune globală, americanii simt abia acum că le fuge pământul de sub picioare. După ratarea istorică de la București, din 2008, când Ucraina nu a fost invitată să adere nici la UE și nici la NATO deși fosta republică sovietică avea așteptări în acest sens, după lecțiile usturătoare din Georgia și Siria, americanii păreau să-și fi îndreptat atenția înspre alte zone ale lumii, în special asupra Chinei. Abia acum, reîntors de la Kiev, senatorul republican John McCain, unul dintre cei mai vehemenți critici ai administrației Obama, vexat de comunicatele blânde ale Casei Albe, a afirmat că „Rusia nu este decât o stație de benzină care mimează o țară. E o cleptocrație coruptă, care depinde total de exporturile de hidrocarburi. Ar trebui să le aplicăm sancțiuni dure, să trimitem ajutor militar Ucrainei, să amplasăm rachete în Polonia și Cehia și să reconsiderăm admiterea Moldovei și a Georgiei în NATO.”

Așadar, dacă Ucraina, aflată în faliment economic, și sprijinitorii săi occidentali nu acceptă o federalizare imediată a teritoriului pe care încă îl controlează și înghețarea conflictului la acest nivel, este greu de spus ce ar putea urma în afara unui război.

Poziția României, implicată direct măcar prin prezența a câteva sute de mii de români în zona de conflict și a consecințelor acestuia asupra eforturilor Basarabiei de aderare la UE, nu poate și nici nu merită a fi comentată, întrucât este, din păcate, ca și inexistentă.

(editorial publicat in Monitorul de Botosani 19.03.14)

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , ,

2 răspunsuri

  1. Nici vorba sa accepte Putin alipirea Transnistriei! Nu-si darama el imaginea de lider care vrea sa „reunifice” teritoriile Rusiei… Transnistria a apartinut Ucrainei si nu are un istoric rusesc. Asta e doar o perdea de fum, ca tinta lui e ori Moldova, ori Romania, geostrategic vorbind.

    • Observatie justificata. Insa in lipsa unui pod la Kerch, a carui constructie poate sa dureze cativa ani, pe unde s-ar putea face aprovizionarea Crimeei daca Ucraina refuza sa coopereze?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: