Introspecție


ImagineIpocrizie. Inerentă oricărui om? Ne recunoaștem duali, ca o îngemănare între rău și bine, între iad și rai, sau ne prefacem că ceea ce-i rău nu există decât în celălalt? Am o senzație de neputință oarbă în fața acestor întrebări existențiale. Ne transpunem către lume ca fiind onești, cinstiți, loiali, credincioși, iubitori, răbdători, iertători. Dar cât e real din toate astea?

Dacă ai aduna părerea fiecăruia despre sine, ar da un total atât de pozitiv încât ai putea crede că lumea este alcătuită din ființe perfecte. Dar dacă îl întrebi pe unul despre celălalt, lucrurile se schimbă, perfecțiunea pălește, dispare. Și ies la iveală defectele ascunse în cutia Pandorei. Aceeași Pandoră care rânjește sardonic și dacă ne uităm în oglinda sufletului nostru, dezbrăcați de măștile cu care ne învelim către lume.

Și totuși, dacă n-aș spera că sunt și oameni onești, cinstiți, loiali, credincioși, iubitori, răbdători și iertători, ar însemna că nu mai am nici o speranță în ziua de mâine. Alături de ființe fără față umană nu vreau să trăiesc și cu atât mai puțin nu doresc ca ele să facă parte din viața mea. Și totuși… Cum îi descopăr între oameni pe OAMENI?

Aș putea începe cu mine, sunt OM. Dar… oare?…Dacă aș avea o asemenea părere, nu aș fi așijderea acelor ființe despre care spuneam că însumate din propria părere asupra lor însele pare că dau ”totalul perfect”? Există ideal sau el este doar în mintea mea? Suntem într-o veșnică dorință nebună, ucigând eul din noi, de a impune celorlalți ”perfecțiunea” proprie, fără a recunoaște că tarele din cutia urâtei Pandore ne sunt intrinseci.

E o îngemănare între rai și iad în fiecare individ. Depinde de puterea fiecăruia dacă luptă clipă de clipă, zi de zi, fără să abdice niciodată de la războiul care are drept scop impunerea raiului în fața iadului. Recunoscând existența unuia dar și al celuilalt, singura bătălie reală este ca răul din noi să fie învins. Ne deschidem spre ceilalți, raportându-ne la noi înșine. Dar dacă impunem să fim admirați ca și cum am fi o ființă perfectă, ne amăgim prezentând lumii un fals ori fără a ne cunoaște cu adevărat.

E necesară o introspecție. O introspecție în care să ne situăm în afara propriului ”eu”, să ne privim ca și cum am fi un străin pe care să-l observăm cu obiectivitatea detașării. O asemenea privire dinafara sinelui ne-ar oferi prilejul să vedem că nu suntem ființe perfecte și că însăși perfecțiunea este o Fata Morgana spre care inutil alergăm.

Privind detașat la tine, ca și cum te-ai uita la un altul, ai observa un om imperfect care, în cel mai fericit caz, se luptă ca frânturile din răul ascuns în genunea sufletului să iasă cât mai rar la lumină. Și ai descoperi că bătălia, pe care o duci zilnic, este credință și Dumnezeu, ascunse în tine. Că poți fi propria ta biserică.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

2 răspunsuri

  1. DRAGA LILI SINT DE ACORD CU TINE DAR HAI SA „CUJETAM OLEACA”:PROSTIILE TINERETII TE FAC MAI INTELEPT LA „OARECARE”BATRINETE SI AJUNSI „AICI”PARCA AM VREA CA TOTI SA SI VADA GRESELILE!CE FERICITI AR FI PARINTII CARE AR „VEDEA”CA COPIII LOR „NU REPETA ACELEASI GRESELI”DACA GESESC IARTA MI „NAIVITATEA”SI CORECTEAZA MA,NU MA SUPAR!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: