Cap. IX – VICTORIȚA


O vreme a urmat o nebunie. Femei care au venit, au plecat, fără ca ceva deosebit să-mi rămână în amintire despre ele. Nici măcar numele. O singură întrebare îngrijorată se punea după fiecare:

– Mamă dragă, și-acum ce facem?

Și un singur răspuns:

– Căutăm altă menajeră.

– Și până atunci?

– Dorina, ea e salvarea noastră.

– Draga de ea. Nu știu ce ne-am fi făcut dacă nu exista. Cât va sta și următoarea?, asta e tot ce mă preocupă. Văd că pleacă din ce în ce mai repede. Mai bine aș muri.

Eram supărată, obosită, n-aveam chef de nici o moarte.

– Nu știu, Buni, cât va sta următoarea, dacă va sta. Dar o altă soluție nu e. Și să nu te mai aud cu muritul că mă fac foc și pară.

Pe Victorița am uitat cum am angajat-o, ce anume m-a făcut să spun ”da, ești angajată!”. Probabil că ne-a fost milă. Și, cu siguranță, eram în acea perioadă blestemată în care când nu găseam pe nimeni. Disperarea ne-a făcut să-i dăm imediat accept imediat. Exista Dorina, e adevărat, dar avea și ea familie. În plus, o avea pe Măicuța Virginia în grijă, nu era atât de simplu.

Ne mutasem între timp la Balotești. Cu tot cu Buni. Victorița a fost prima menajeră în casa nouă. A locuit cu noi mai multe luni, m-a ajutat să pun perdelele, să spăl geamurile, să pregătesc casa pentru primii musafiri. O persoană ciudată, fără a avea ceva a-i reproșa anume. Ciudățenii care veneau de undeva din…

(Restul poveștii o veți citi în cartea ”Menajerele soacrei mele” – carte care sper să apară anul acesta (2016)

 



Categorii:Menajerele soacrei mele

Etichete:, , , , ,

4 replies

  1. Frumoasa povestea Valentinei. Partea aceasta (La 18 ani părăsise casa de copii iar până la revoluție îi fusese relativ ușor căci sistemul comunist îi oferise o slujbă într-o fabrică și o cameră într-un cămin de nefamiliști dar odată cu instalarea democrației de după 1990 și cu falimentarea industriei, se trezise aruncată în stradă. Când începuseră disponibilizările, a fost printre primele muncitoare date afară căci nu avea nici soț și nici copii pe care să îi întrețină așa că societatea se debarasase ușor de ea. ( Ar trebui sa ne dea mult de gandit noua romanilor…Spor la scris! Multumim!

  2. Cu mare drag! Mulțumesc eu că mă citiți.

  3. Va citesc de dimineata,cu mici pauze.Cred ca sunteti foarte sensibila la durerile oamenilor.Ce s-ar fi intamplat daca in loc de notar Public ati fi fost judecator sau procuror ?Cu sufletul Dvs,nu cred ca faceati fatza.Am avut un profesor care era inainte judecator.Nu a rezistat,Dumnezeu sa-l ierte.

    • Nici eu nu cred. Deși în facultate am adorat penalul (nu și medicina legală). Apoi mi-am dat seama că aș fi plâns la orice poveste, chiar inventată. Ceea ce n-ar fi făcut bine adevărului, sunt sigură. Probabil viața ne așează în pătrățica potrivită, nu credeți?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: