Golanii și Maidanul


ImagineMă uit la televizor și imaginile hâde despre cum sunt uciși ucraineni de către alți ucraineni mă aruncă în timp în România anului 1989 și, mai ales, în Piața Universității din 1990. Erau considerați golani cei care cereau democrație în Piață, sunt considerați teroriști cei din Maidanul din Ucraina care își apără dreptul de a-și alege, fără interferențe, viitorul pentru ei și copiii lor. Luni de zile în 1990, Maidanul nostru a rezistat până când Ion Iliescu a considerat că niște bâte de miner pe spinarea golanilor care ”destabilizează” țara  nu ar strica. Tot de luni de zile rezistă și cei din Maidanul ucrainean și iată că soldații au primit ordin să tragă cu gloanțe de război în acești ”teroriști care destabilizează”.

Mă doare sufletul când văd imagini cu cadavre, cu mutilați și familii care își plâng morții căzuți în fața unui regim care nu vrea să înțeleagă nevoia de decizie și de libertate a poporului. Și iar și iar mă reîntorc în uitare. De la Maidanul nostru au trecut 24 de ani și în afara lui Miron Cozma, adevărații asasini morali ai masacrului din 1990 nu numai că n-au fost deferiți justiției și condamnați pentru crimele lor ci s-au așezat cu nesimțire și tupeu în fruntea țării, în cele mai înalte posturi. Iar oamenii, prea ocupați să facă rost de cele necesare traiului, obosiți, au început să uite. Ion Iliescu, artizanul bâtelor pe spinare, aplicate destoinic de mineri în 1990, a avut tupeul să declare că „răzmerița” din Ucraina împiedică ajungerea la o soluție pașnică și a afirmat că și România ar fi putut aluneca pe această pantă după Revoluție, dacă nu ar fi existat înțelepciune și dialog. El a adăugat că protestele din Piața Universității puteau fi „fermentul unei mișcări anarhice”. Pricepeți ce spune omul ăsta? El era ”înțelepciunea” care a chemat minerii să dialogheze cu ciomegele. Aţi auzit să sară în sus cineva, media? societatea civilă? opoziția? Răbdăm toate aceste declaraţii care fac din morţii noștri vinovaţi şi nu victime, practic prin aceste declarații Ion Iliescu ne ucide morții pentru a doua oară. Iar noi tăcem, cu complicitate.

Când mă gândesc la Maidanul nostru, mi-e frică pentru ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. Mor tineri și de o parte și de alta a baricadei. Se ucid ucraineni cu alți frați ucraineni, Unii, pentru că nu mai doresc ca Mai Marii să se înțeleagă peste voința lor cu Putin, pentru că sunt săraci, ceilalți pentru că așa le este slujba, trag pentru că asta le scrie în fișa postului. Și unii și alții lasă în urma lor părinți, soții, copii sau frați care urlă o durere ce nu se va stinge niciodată. Iar peste durerea lor se va așterne uitarea. Uitare și preluarea puterii de alți nemernici care se vor împinge în față, să prindă un os de ros. Mi-e frică de confiscarea viitoare a puterii, de lichele care nu vor avea nici o legătură cu ceea ce și-au dorit cei care au stat cu pieptul gol în fața gloanțelor ucigașe. De manipulare și confiscare mă tem. De neputința viitoare de a păstra un rezultat pe care îl obțin în piață cu victime umane.

Mă uit la imaginile din Ucraina cu disperare. Văd în Maidanul din Ucraina o reluare aproape aidoma cu cele petrecute în Piața Universității, Maidanul nostru din 1990. Mă cuprinde o spaimă nebună că peste 20 de ani ucrainenii rămași în viață vor constata că cei secerați au murit degeaba iar de moartea celor dragi lor vor profita niște nemernici. Și dacă aș putea, aș transmite fiecărui manifestant ucrainean să nu abdice ca noi, românii, de la rezultatele luptei, să apere clipă de clipă, fără să obosească, pentru toată viața lor, tot ceea ce vor câștiga azi sau mâine prin luptă,  în Maidanul scăldat în moarte.  

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , ,

3 răspunsuri

  1. Da paramilitarii si ghearele ue si sua le vezi? Nu??? De ce? Ca la noi in 89 si-au facut treaba de minune.. Uite ce fericiti sintem acum . Uite cum ne jemanesc in nesimtire. Asta le doriti uncrainienilor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: