Cheltuiesc, cheltuiesc dar de unde?


ImagineM-am întrebat mereu de unde au bani partidele politice ca să își întrețină sediile, telefonul, faxul, să achite cheltuielile de întreținere și cel puțin o secretară care să răspundă la telefon și să dea relații unei toante ca mine care ar vrea să vorbească cu șeful. Dacă faceți un calcul câte comune și câte orașe sunt în țară, câți bani trebuie pentru fiecare organizație de comună, sector sau oraș vă prindeți cu mâinile de cap. Să nu-mi spuneți că din cotizațiile membrilor de partid că mă umflă râsul. În afara celor care se află în vârful piramidei, cu funcții de conducere, dacă membrii simpli plătesc cotizație, atunci eu sunt Papă. Păi badea Ion sau țața Leana se înscriu într-un partid pentru că speră ca să le dea acesta ceva mărunțiș să-și ducă traiul de azi pe mâine și nu ca să dea ei ceva. Așadar cotizația nu este un răspuns.

Mi-ați putea răspunde că primesc bani de la stat dacă sunt partide parlamentare și aveți dreptate întrucâtva. De asta și bătălia să fii partid parlamentar. Ei, nu numai de asta! Ia să vedem cât au primit de la bugetul de stat (cu alte cuvinte din buzunarele noastre, doamnelor și domnilor, căci bugetul se alimentează direct din portofelul cetățeanului și nu dintr-o comoară descoperită pe o insulă pustie) iubitele noastre partide, doar în luna februarie a anului curent:

Potrivit AEP (Autoritatea Electorală Permanentă):

–        PSD – 164.375 de lei;

–        PNL – 114.228 lei;

–        PDL – 79.858 de lei;

–        Partidul Poporului – Dan Diaconescu – 69.071 de lei;

–        Partidul Conservator – 15.975 de lei;

–        Uniunea Naţională Pentru Progresul României (UNPR) – 7.516 lei;

–        Forţa Civică – 2.768 de lei;

–        PNȚCD – 1.384 de lei.

Pentru toată această jecmăneală a banului public, AEP invocă prevederile Legii nr.334/2006 şi ale Hotărârii de Guvern nr.749/2007. Dormiți liniștiți cetățeni, banii voștri ajung în buzunarele partidelor în mod legal, nu vă fură nimeni!

Dar chiar și în aceste condiții, nu cred că stipendiile primite de la stat acoperă cheltuielile uriașe cu organizarea și funcționarea sediilor, angajaților, deplasărilor. Și-atunci? Vă întreb: de unde vine diferența? Îmi suflă vântul că din sponsorizări. Așadar există oameni care muncesc cinstit, fie patroni fie angajați și care, din dragoste nețărmurită față de unul din partidele menționate mai sus, de bună voie și nesiliți de nimeni, varsă frumușel o parte din venitul lor ca să nu le moară partidul de foame. Frumos, în fond pluripartidismul este esența democrației și asta costă!

Numai că tot nu m-am lămurit. Mă pun în situația cârciumarului din colț sau a patronului de alimentară de pe strada ailaltă. Muncesc cinstit ambii, dau bon fiscal pentru fiecare acadea sau pahar de răchie vândute, plătesc la sfârșitul lunii toate taxele și impozitele (alea fără număr) la stat și din ce le mai rămâne pun deoparte o sumă ca să sponsorizeze partidul preferat. De ce, aceasta este întrebarea? Care ar fi rațiunea ca să-și diminueze veniturile familiei și să susțină un partid care nu le-ar da nimic concret? O să-mi răspundeți că o face pentru a fi menținută democrația, pentru ca să nu cădem din nou în patima dictaturii cu partid unic, pentru a nu mai fi sclavi într-o tiranie. Explicația asta mergea prin anii 90 când încă nu descoperisem că partidele n-au nimic de a face cu democrația și statul de drept ci doar cu conservarea funcțiilor unor membrii cocoțați în vârful puterii, protejarea intereselor lor, a nevestelor, copiilor și, de cele mai multe ori, chiar și a duduițelor secretare care își plimbă bustul prin fața lor și le îndulcesc privirile hulpave. Ce anume primesc sponsorii la schimb? Mă îndoiesc că numai democrație. Poate așa aflăm răspunsul de ce trebuie sinecuri bine plătite.

Rămâne așadar și întrebarea inițială: de unde au bani cinstiți partidele pentru sedii, secretare, deplasări, chermeze, manifestații plătite și alte cheltuieli al căror cuantum este uriaș?         

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

3 răspunsuri

  1. Pina cind „cârciumarul din colț sau patronul de alimentară”, ca sa nu mai vorbim de medicul de familie, de avocat, de profesorul universitar ori de tinarul pensionar de 65 de ani nu vor cauta sau infiinta un partid pe care sa il sponsorizeze cu chitanta sau cu contract de voluntariat, nu are cum sa fie altfel.

    Partidele isi vind serviciile cui pot. Aici, la noi, este problema.

  2. Și nu vor aștepta o sinecură în schimbul sponsorizării.

  3. Mda, problema celor care ar visa sinecuri și contracte cu statul este că politicianul nu are avea de unde să le dea tuturor. Deja nivelul sinecurilor în sectorul public a trecut de pragul critic (de unde disfuncțiile la toate nivelurile) și asta în condițiile în care suporterii sînt mult mai puțini.

    Singura șansă pentru politicieni este să facă, aidoma colegilor lor din țările civilizate, oferte șablon, măsură unică. Concret, cu o singură lege sau cu un ordin să rezolve dintr-un condei cîteva sute sau mii de clienți.

    Iar la ora actuală sînt mii și sute de lucruri care se pot face – practic fără bani – pentru acești sponsori: simplificarea cerințelor și procedurilor birocratice, așezarea bugetului public pe strategii și obiective, politici fiscale predictibile, coerente și uniforme, implicarea sectorului privat în dezvoltarea accelerată a infrastructurilor (nu este grăitor ca avem unul din cele mai rapide interneturi dar printre cele mai puține autostrăzi din UE?), ușurarea la nivel local a obținerii „pe bune” a avizelor și autorizațiilor de construcție, funcționare etc., accesul corect și simplu la fonduri europene, dezbaterea publică a inițiativelor administrației publice centrale și locale și cîte altele.

    E nevoie însă, zic eu, de un nod, care să lege politicienii – care vor să cîștige alegerile – cu oamenii – care știu ce îi supără – și cu specialiștii, care pot măsura problema și propune soluții pe care, ca buni agenți de vînzări, politicienii să le vîndă alegătorilor pe de-o parte și sectorului public pe de alta.

    Dar deja am iețit din cadrul discuției…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: