Mă îndoi de respect pentru înalta ținută morală a politicienilor noștri și profesionalismul de excepție al consoartelor acestora. Am senzația că retrăiesc în fiecare zi clipele când auzeam la televizor, seară de seară: ”Tovarășa Elena Ceaușescu, academician de seamă, savant de renume mondial, a făcut o nouă invenție…” Nu știu ce-au făcut oamenii ăștia înainte de 1989 sau unii chiar după 1990. Mulți dintre ei au fost atât de preocupați să lupte „neicusorule„ cu toți și cu toate încât n-au avut timp să-și ia nici bacalaureatul până pe la vârsta când le-au apărut deja tuleie albe-n barbă. Dar au luptat ”la războiu” în politică și pe meterezele afacerilor cu statul. ”Si dă-i, si luptă” pentru bunăstarea națiunii, până când s-au înfipt ca o râie în politică, una de care nu mai putem scăpa. Acu’ să nu credeți că se munceau noaptea de gânduri dacă să lupte pe dreapta sau pe stânga, nu le strica somnul vreo remușcare că ieri au declarat că sunt într-o parte și azi în partea cealaltă. Doamne ferește! Știu ei bine, dreapta sau stânga există doar în capul unora, fie al fraierilor care nu înțeleg nimic dar votează că e mișto să fii sau nu capitalist sau e nașpa să fii sau nu socialist, fie pentru romantici care încă visează că principiile după care lumea politică s-a împărțit cândva în dreapta și stânga mai subzistă. În realitate, unicul scop al fiecărui gândac politic este să se cațere cât mai sus, punând de multe ori piedică celorlalți gândaci din aceeași tabără cu el care par a-l depăși în alergare, să fie cât mai în față pe liste la alegeri, să aibă un cuvânt de spus în consilii, parlament și guvern.

Și, odată cu fiecare treaptă urcată în sânul politicii cea prea mult iubitoare de lepre, a crescut și respectul de sine al gândacului,  nu-i mai place să fie macaragiu sau mecanic. Trebuie să ai studii, taică, ca să poți să te adresezi electoratului de pe poziția unui domn! Cum să dai cu cartea de vizită în capul alegătorului pe care să scrie ”Popescu – Om politic – idiot fără carte”? Așa că, odată cu fiecare treaptă în politică, au apărut în CVurile lor, până mai ieri pline de școli  profesionale, studii superioare, ivite în viața lor fix ca ciupercile după ploaie. Dacă-i întrebi, toți au studii înalte, mastere și post – universitare, făcute la Universități de prin Cuca – Măcăii. A venit vremea ca dl. Popescu să nu mai fie om politic fără carte, acum e mândru, e ”Om politic – idiot cu carte”. Ba unii dintre ei, ambițioși, ca Ileana împușcatului cândva, și-au tras și doctorate, să fie mai al dracului decât toți sclifosiții de intelectuali care au făcut facultatea pe bune și se dau culți.

Nu știu bine nici cum îi cheamă, habar n-au ce este un subiect și un predicat și cum se folosesc când deschid gura dar au facultăți, îți bagă diplomele în ochi să nu mai faci mișto de ei. Sigur, nu au și facultăți mintale dar ce mai contează, hârtiile ”vorbește”. Și cum electoratul este format din oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu, sărmanii chiar îi cred ”domni cu carte” pe aceste loaze care nu au cunoștințe nici până la genunchiul broaștei. Abia acum înțeleg ceea ce s-a întâmplat în anul III la Drept în anii 1991. Printre colegii mei care intraseră cu examen greu și serios erau și ofițeri, băieți inteligenți și culți. În anul III ne-am trezit cu o puzderie de noi colegi săltați direct de Ion Iliescu prin echivalarea studiilor. Toți ofițeri, unii chiar colegi de birou cu vechii mei colegi din anul I, ofițeri și ei. Cei care i-au urât pe cei răsăriți în anul III, fără nici un merit, au fost chiar colegii lor, pe motiv că la data când au luat examenul la Drept erau cineva, se puteau mândri în unitate că sunt studenți la drept iar acum veneau cei care nu reușiseră niciodată să ia un examen la facultate și le râdeau în nas de pe poziții egale.

Dar să revenim la oile (pardon, gândacii noștri). Dăunătoare specie. Nu numai că strică totul în jurul lor dar se și înmulțesc al naibii de repede. Așadar, gândacii noștri, cățărați pe câte o treaptă, dând din coate să ajungă cât mai sus pe piramida politicii, și-au pus și muierile în funcții înalte. Deh, exemplul cizmarului le-a fost călăuză. Și cum consoartele lor nu puteau fi decât niște destoinice, la fel de bine pregătite ca și telectualii lor soți, țara a hotărât că li se cuvin posturi cheie de unde să încaseze într-o lună cam cât ia pensie un amărăștean în câțiva ani buni, dacă nu-l caută moartea pe acasă.

Ce fac demoazelele pentru căruța de bani pe care o încasează ? Da’ cine ești tu, măi râmă, să afli? Cu siguranță au grijă ca traiul tău să fie din ce în ce mai bun. Cum ? E din ce în ce mai rău? Ei asta-i, iartă și tu, se mai întâmplă! Și data viitoare, ai grijă să pui ștampila tot pe bărbații lor cei mult prea inteligenți și cu multă carte, căci altfel le rămân consoartele șomere.   

Categorii:Politica în cuvinte