Altfel de iertare


iarta 2

La sfârșitul fiecărui an, de sărbători, mi-am cerut iertare de la oamenii pe care, poate, i-am supărat în timpul anului. Chiar dacă uneori pe tăcute, fără vorbe, în sufletul meu am spus ”iertați-mă”. Am crezut că trebuie să intru în noul an fără resentimente față de cei din jur, să fie un început de la care să plec așa că am spus și ”vă iert” celor care, poate, m-au supărat. Niciodată însă nu mi-am cerut iertare de la singurul om, care a fost lângă mine toată viața, necondiționat.

Anul acesta îmi cer iertare de la tine, persoana în care nu am crezut atâția ani. N-am știut să te prețuiesc la adevărata ta valoare, am avut tot timpul impresia că nu meriți totul, că nu ești demnă de a primi dragoste. Te-am crezut o persoană slabă când tu erai puternică, te-am acuzat că nu ești frumoasă când sufletul tău radia de curățenie, te-am certat de multe ori că nu ești perfectă. Am crezut că ești prea măruntă ca să fii ținta unei iubiri adevărate, n-am avut încredere în farmecele tale, în inteligența ta, în capacitate ta de înțelegere și iertare. Te-am crezut comună când tu erai unică, te-am crezut anostă când tu erai strălucitoare, te-am crezut anonimă când tu erai cunoscută în lumea celor puțini, dar loiali și cinstiți.

Am crezut că nu poți lupta pentru dragostea ta, când vulturii se repezeau să o sfâșie, că nu poți uita trădarea, când ea te înconjura din toate părțile, că nu poți avea respect de la cei din jur.

Acum știu, tu poți toate astea și chiar mai mult decât atât. Și chiar dacă dușmanul stă pitit, cu cuțitul pregătit să ți-l înfigă în inimă, știu că vei putea trece și peste asta. Așa cum ai putut trece peste durere și suferință sau măcar ai avut puterea să ascunzi lumii traumele din sufletul tău.

Îți doresc să râzi de orice șarpe care pândește veninos pe lângă sufletul tău, să poți merge mai departe, indiferent de câte obstacole își va pune în cale viața sau oamenii fără suflet, să poți zâmbi la toate răutățile care te vor aștepta dincolo de ziua care trece.

În prag de sărbători, simt că este momentul să cer iertare de la unicul om care nu m-a dezamăgit niciodată. Azi, îmi cer iertare mie însămi.



Categorii:Miscelanea

1 reply

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: