Ilenele politicii noastre


ImagineMotto: O femeie este ca o punguță cu ceai; nu știi ce esență puternică are până când nu o bagi în apa fierbinte.” (Eleanor Roosevelt)

Am avut ghinionul, spun unii, ca din 1965 să avem în fruntea țării doar ”Escu”: Ceaușescu, Iliescu, Constatinescu, Băsescu. Și dacă nu suntem atenți parcă văd din 2014 un alt ”Escu” la Cotroceni – Antonescu. Se zice că de asta ne merge rău, că n-am schimbat macazul, dacă în 90 alegeam un ”ațiu” poate altul ne-ar fi fost destinul și țara ar fi scăpat de teoria ghinionului ”escu”. Ne-ar fi fost mai bine? Cine știe, istoria nu se–întreabă ce-ar fi fost dacă ar fi fost. 

Destul de corect raționamentul cu ”Escu” dacă te gândești că din 1965 țara asta n-a mai cunoscut decât arareori pace, prosperitate și liniște. Gândul meu s-a îndreptat însă mai în negura istoriei când țara nu era condusă de ”ești” dar au început să apară Ilenele. Ilene care s-au amestecat în politica românească de partea șefilor (regi, președinți), punându-și amprenta asupra destinului patriei. Unele și ele tot ”escu”, ceea ce probabil a dublat ghinionul.

Prima Ileană care ne-a dat peste cap politica țării a fost Elena Lupescu. Fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin ortodox) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena, este prima Ileană importantă a istoriei care a schimbat destinul monarhiei din România. În timpul primului război mondial, Elena Lupescu a fost căsătorită cu un locotenent de vânători de munte, de care a divorțat după scurt timp. În 1922 a devenit amanta prințului Carol. În 1923 au fugit împreună din România. Revenit în țară, Prințul Carol a fost încoronat în 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. Deși născută Grünberg ea este cunoscută ca Lup”escu”. Iată prima apariție a acestui ”escu” feminin. În 1938, Elena Lupescu ajunge la București iar istoria vremii consemnează că este perioada în care se afla la apogeul influenței sale. Era unul dintre cele mai puternice (dar și detestate) personaje din România. Carol o alinta „Duduia”, iar camarila regală încerca să-i intre în grații cu apelativul „Înalta Doamnă”. Inamicii politici o numeau „Femeia nefastă”, iar în popor i se spunea, simplu, „Lupeasca”. Întrucât Ileana lui i-a fost mai dragă decât țara și coroana, Carol al II-lea a fost silit să abdice în septembrie 1940 și a plecat în exil, urmat firește de cea care îl făcuse să renunțe la tron și țară.

elenacA doua Ileană care a influențat negativ până la suferință atroce destinul acestui popor a fost Elena Petrescu, devenită ulterior Elena Ceaușescu. Născută în 1919 într-o familie săracă, se mută cu fratele său în București după absolvirea celor patru clase primare. În 1937 intră în rândurile Partidului Comunist, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceaușescu în 1939 cu care se căsătorește în 1945. A terminat doar 4 clase, fiind din punct de vedere școlar, slab pregătită. Până la alegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al PCR, Ileana de tristă amintire a ocupat posturi puțin importante dar odată cu ascensiunea soțului său, a început să preia funcții în aparatul de stat și în conducerea Partidului Comunist. Până în anul 1969 nu cumulează nicio funcție politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică). Din anul 1979 numele Elenei Ceaușescu este asociat „Cabinetului nr. 2”, devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanței politice. În ultima perioadă în care a ocupat funcții politice titlul său a fost prim viceprim-ministru, creat special pentru ea. În decembrie 1989 împreună cu Nicolae Ceaușescu a fost arestată, a fost condamnată la moarte și executată. Ca o concluzie, iată că din nou apare în istorie Petr”escu” dar și Ceauș”escu”, terminații care au făcut nației române atât de mult rău. Și merită de amintit că odată cu această Ileană, mediul universitar a început să decadă. Căci absolventa de 4 clase a ajuns miraculos doctor în chimie, Doctor honoris causa, membru al Academiei Române și… așa cum îi plăcea să i se spună ”savantă de renume mondial” cu largul concurs al lașilor fără coloană vertebrală  din mediul academic care au acceptat să facă sluj în fața acestei persoane.

eudreacubretonA treia Ileană, contestată de unii, adulată de alții, este Elena Gabriela Udrea, născută în 1973 în Buzău. Absolventă a Facultății de Științe Juridice și Administrative, specializarea Drept, în cadrul Universității  particulare ”Dimitrie Cantemir” obține diploma de licență în 1996 iar după 2005, urmează o serie de cursuri în domeniul apărării și securității naționale la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”, Colegiul Național de Apărare, Colegiul de Management al Resurselor Apărării, Educațional și al Achizițiilor și de un Masterat în Securitate și Apărare Națională la aceeași instituție de învățământ. Din 1997 Elena Udrea a fost avocat la propriul său cabinet individual de avocatură. În 2003-2004 a reprezentat RA – APPS în mai multe procese, decizând însă în 2008 să returneze onorariul încasat după ce în spațiul public au apărut discuții legate de suma încasată. La sfârșitul anului 2005 a fost avocatul președintelui Traian Băsescu în legătură cu plângerea penală formulată la adresa acestuia privind achiziționarea unui imobil din strada Mihăileanu, obținând achitarea acestuia.

Pe plan politic gurile rele spun că o găsim mai întâi cochetând pe această Ileană la tinerii PSD, alături de Victor Ponta. În anul 2004, Elena Udrea devine membru PNL și candidează pe lista Alianței ”Dreptate și Adevăr” pentru un loc în Consiliul General al Municipiului București. Ajunge consilier general în echipa primarului, Traian Băsescu, și devine președinte al Comisiei Juridice și de Disciplină a CGMB. Ocupă această funcție câteva luni, după care demisionează pentru a-l urma pe fostul primar la Cotroceni. După ce Traian Băsescu a devenit președintele României, a fost numită în funcția de Consilier de Stat, Șefa Cancelariei Președintelui, ocupând această poziție în perioada februarie 2005 – octombrie 2005, funcție din care demisionează în urma unei campanii de presă care viza incompatibilitatea cu afacerile soțului său, Dorin Cocoș. În octombrie 2005, demisionează din PNL și câteva luni mai târziu devine membru PDL. În noiembrie 2008 devine deputat PDL în Colegiul 25 București, întrunind 43,4% din voturi iar în decembrie 2008  a fost numită Ministru al Turismului în Guvernul Emil Boc. În decembrie 2009 Elena Udrea devine Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului prin fuziunea dintre Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței cu Ministerul Turismului. După căderea Guvernului Boc, Elena Udrea își continuă activitatea de partid în cadrul PDLului și obține un mandat de depuat în decembrie 2012 în Colegiul Roman – jud. Neamț. Ulterior încearcă să preia șefia Partidului Democrat Liberal, acțiune soldată cu un eșec. Numele acestei Ilene a fost în permanență asociat cu Traian Băsescu, unii dintre ziariști considerând că un motiv de scădere a popularității președintelui ar fi și apărarea permanentă pe care i-a făcut-o Elenei Udrea, considerată o greșeală din partea Președintelui. După alegerile din decembrie 2013, Elena Udrea, deși rămâne în PDL, se poziționează cel mai ades, împotriva acestui partid astfel încât, în februarie 2014, demisionează și se înscrie în Partidul Mișcarea Populară, vehicolul creat de Traian Băsescu după spectaculosul ”Adio, PDL”. Deși a deținut funcții importante, Elena Udrea a rămas în percepția  cetățeanului simplu datorită asocierii cu Traian Băsescu, a ținutelor sale scumpe, a genților și pantofilor de mii de euro. Ca o concluzie, Udrea a rupt blestemul feminin al lui ”escu” dar nu și pe cel masculin, fiind susținătoarea și fiind susținută de Băs”escu”, această susținere aproape necondiționată dând naștere la cele mai fanteziste speculații din partea presei și a cetățenilor.  Rolul acestei Ilene în politica românească nu a luat sfârșit, cu siguranță vom mai auzi și vedea despre ea.

Reclame


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , ,

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: