Revizuirea Constituției în folosul lor – Episodul I – III


Imagine

 Episodul I – Demnitățile și rolul istoric în formarea României

Iată doamnelor și domnilor, varianta modificărilor din Constituție, rodul transpirației Comisiei minunate care n-a precupețit nici un efort să ne bage-n ceață și-ntr-o nouă orânduire a Marii Adunări Naționale, o dictatură mai modernă dar tot o dicttatură. Astăzi ne ocupăm de articolul I din Constituție așa cum va arăta el în moderna maculatură.

La art 1 din vechea Constituție, a fost adăugat, frezat și votat următorul amendament:

”1¹) România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale si al minorităţilor naţionale.”

Din câte știu eu, în spațiul romanesc ideea modernizării statului este adusă de gândirea politică iluministă din sec. XVIII și de evenimentele din sec IX, respectiv: Memoriile dintre anii 1711 – 1821, Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821, Regulamentele Organice,  Revoluția de la 1848, Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, apoi politica României în vremea monarhiei, totul culminând cu Marea Unire din 1918. Se pare că am învățat degeaba, noile cărți de istorie vor trebui să-și schimbe conținutul și să găsească noi argumente care să susțină ideea minunatei Comisii.

Mai mult decât atât, stau și mă-ntreb ce se întâmplă dacă-mi vine să scriu o carte despre rolul adus constituirii și modernizării statului român din partea lui Ienăchiță Văcărescu, a lui Alexandru Ioan Cuza, Kogălniceanu, a lui Bălcescu, Vasile Goldiș? Bag samă că o cam iau pe arătură și încalc normele constituționale. Cine-s ăstia enumerați mai sus? Nimeni în ploaie, asta ne spune viitoarea lege fundamentală, rolul recunoscut constituțional e doar al Bisericii Ortodoxe și al celorlalte culte, al Casei Regale și al minorităților naționale. Restul? Intelectualii? Poporul? Niște ”țărani” care n-au făcut nimic pentru modernizarea țărișoarei. Nici măcar românii din Ardeal, vedeți doar, minoritățile naționale și atât. 

Tot la art. 1 mai introducem un amendament, votat și parafat, c-așa-i în tenis:

” Art.1.- (2) Demnitatea umană este sursa tuturor drepturilor fundamentale și este inviolabilă. Toate formele de autoritate publică trebuie să respecte și să protejeze demnitatea  umană”

N-am prea înțeles cu e cu sursa asta așa că m-am uitat în Dex să văd ce naiba este demnitatea:

DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2. Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.

Aha, am înțeles. Deci atitudinea demnă, prestigiul dar… mai ales ” Funcția sau însărcinare înaltă în stat; rangul”, astea sunt sursa tuturor drepturilor și libertăților fundamentate și sunt inviolabile. Inviolabil??? Repede, înapoi la |Dex:

INVIOLÁBIL,  adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau orice pedepsire.

Ia te uită!!!! Deci o funcție sau o însărcinare înaltă de stat (demnitate) se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, atingere sau încălcare sau de orice pedepsire.

Bravos, națiune, asta unde o duce oare atunci când vom întoarce și pe față și pe dos noua constituție să vedem dacă o lege care îi apără pe ei de orice și oricine este sau nu constituțională??? Ia să vă văd! Și dacă mai punem la socoteală și faptul că ”Toate formele de autoritate publică trebuie să respecte și să protejeze demnitatea  umană” aproape că am priceput totul. Când vorbim de toate formele de autoritate, bănuiesc că mușterii noștri, penali sau pe cale să devină, se referă la justiție, cuiul lui Pepelea de până acum.

Hai să interpretăm acest aliniat așa cum văd eu că l-ar fi gândit dumnealor:

”  Noi, cei care avem funcții în stat nu avem voie să fim anchetați, pedepsiți, atinși măcar cu o vorbă. Căci noi suntem cei care avem demnitate. Libertățile sunt ale noastre, drepturile la fel, așa că mucles, nu cârtiți că autoritățile (justiția, măi dragă) e obligată să ne protejeze pe noi, cei cu demnitate.

Acest amendament, dacă îl veți vota, va fi interpretat de ei și pentru ei căci funcțiile și rangul nu sunt la voi care o să votați o asemenea maculatură. O maculatură care o să vă ducă înapoi cu 50 de ani, o să ieșiți în stradă cu mic cu mare la aplauze de genul ”USLul și poporul/Să trăiască, să-nflorească/Peste glia strămoșească. ”

Partea cu ”umană” sper că-i ușor de înțeles deși unii dintre semenii noștri n-au nimic de-a face cu umanitatea.

 

Episodul II – Președintele de paie

Știți cine e, nu? Omul acela pe care vă place să-l alegeți sau să-l demiteți, să-l iubiți sau să-l urâți, să-l lăudați sau să-l înjurați, să-i cereți socoteală de ce se bagă în treburile celorlalte puteri sau să-i cereți socoteală de ce nu se bagă și nu vă apără interesele. Din 90 încoace cel mai mult s-a ieșit la vot pentru alegerea președintelui pentru că părea că este omul care îi reprezintă pe toți românii. Uneori ne-am dus cu batista la ochi ștergându-ne o lacrimă și l-am votat pe Iliescu doar ca să nu iasă Vadim Tudor, alteori ne-am dus râzând și plini de speranță, ca în cazul lui Constantinescu și a lui Traian Băsescu. Indiferent de motive, românii vor să aibă un președinte pe care să știe că se bazează, care să le aparțină. Președintele este ceva important pentru români și tocmai aici s-a intervenit cel mai mult în proiectul de revizuire a Constituției.

Veche Constituție stabilea în sarcina Președintelui țării atribuții care ne situau într-o formă de guvernământ asemănătoarei Franței, o Republică semiprezidențială.  Ce schimbă actualul proiect din ce avea în însărcinarea sa Președintele? Cam totul dacă privim proiectul de revizuire în ansamblu și observăm cu lejeritate că cele mai multe din atribuțiile Președintelui au fost preluate de Parlament sau Guvern, omul instalat la Cotroceni devenind un simplu om de paie. Cu alte cuvinte, ca să înțelegem și noi, cei care vom vota (sau nu) acest proiect, Președintelui i s-au luat cam toate pârghiile prin care putea să apere democrația și statul de drept. Putem pune la Cotroceni și un câine dacă îl învățăm să dea frumos din coadă, să pună în pieptul medaliaților câte o bucată de tablă și să zică da la tot ce spune sau face Parlamentul. Neavând pretenția că am epuizat tot ce aduce nou proiectul în privința Președintelui României, a rolului și atribuțiilor sale, vă supun dezbaterii câteva articole:

Încă de la art. 61 și 66, așa cm apar ele în proiect, comisia de revizuire a dat semnalul unei Constituții cu Președinție dar fără Președinte:

”Art.61.- (1) Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român, forul suprem de dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate legiuitoare a țării.”

(n.a. – cu alte cuvinte, unicul și irepetabilul Parlament e Magister Dixit, ați înțeles? Este forul suprem de decizie și de dezbatere a națiunii române? Oare o decizie a CCR va mai fi obligatorie pentru ei dacă sunt forul suprem de decizie? Sau o decizie a Președintelui?)

 ”Art.64.- (4 ) Orice persoană de drept public, orice persoană  juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu respectarea principiului separației puterilor în stat. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare.”

(n.a. – eu personal n-am înțeles care e limita îngrădirii acestei puteri a Parlamentului, în ce probleme pot să cheme un cetățean și în ce probleme nu. Și dacă mă cheamă abuziv, care este articolul constituțional care mă apără de abuzuri? Mai mult decât atât, acest paragraf introdus poate duce la chemarea Președintelui în fața unei comisii parlamentare, uite-așa că are chef Parlamentul. Ori atâta vreme cât Președintele este ales de popor această modificare a constituției îl transformă într-un slujbaș al Parlamentului dintr-un slujbaș al poporului.  Alegeți-l voi, bre, și gata.)

Limitarea atribuțiilor Președintelui continuă cu succes în modificările aduse art. 85:

”Art.85.- (2)  În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, după audierea candidatului în comisiile de specialitate ale Parlamentului, pe unii membri ai Guvernului”

 Art.85.- (3.1) Preşedintele României nu poate refuza propunerea primului-ministru de revocare şi numire a unor membri ai Guvernul”

(n.a. – dacă acest articol se referă doar la imposibilitatea refuzului intenției teoretice de revocare sau numire:”Dom Președinte vreau să revoc doi miniștri” – ”Bine, mă revocă-i”, n-ar fi nici un bai dar după părerea mea, imposibilitatea refuzului numirii unor membri reprezintă semnarea decretelor de numire ca Primarul, cum era o vorbă românească, fără să conteze ce nulitate numește în funcție. Ehei, a trecut vremea când cereai mapa profesională, domnule Președinte…)

Modificarea art. 89 m-a făcut să mă distrez, aparent Președintele poate dizolva Parlamentul dar numai dacă… aprobă Parlamentul chestia asta. Vă las pe dvs. să înțelegeți mai bine ca mine:

Art. 89.- (1) După consultarea președinților celor două Camere și a președinților partidelor, formațiunilor sau alianţelor  politice parlamentare, Președintele României dizolvă Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru învestitura Guvernului, în termen de 30 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea cel puțin a unei solicitări de învestitură”

”Art.89.- (1.1.) Președintele dizolvă Parlamentul dacă o hotărâre în acest sens este adoptată cu votul a două treimi dintre membrii fiecărei Camere”

(n.a. – deci, hai s-o luăm logic, Parlamentul nu acordă vot de încredere Guvernului. În acest caz Președintele are dreptul să dizolve Parlamentul dar pentru asta tot Parlamentul trebuie să-i dea voie printr-o hotărâre. Doamne iartă-mă, ce drept este ăsta? E ca și cum într-o căsătorie soția care-l prinde pe soț cu alta are dreptul să divorțeze dar numai dacă soțul adulterin îi dă voie).

Cel mai tare-mi place dreptul Președintelui (și al cetățenilor) de a organiza referendumuri:

”Art.90.- (1) Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot poate cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de Parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi.”

(n.a. – iaca drept, poți iniția, domnule Președinte un referendum – și noi – dar numai dacă ne dă voie Parlamentul. Dacă nu, rămânem cu dorința. Și nu înțeleg ce rost mai avea să ne limiteze dreptul cu privire la revizuirea Constituției, puteau să se prefacă democrați până-n unghii și să ne dea și acest drept că oricum nu ni-l aproba Parlamentul. Avem un drept dar nu ni-l putem exprima decât dacă ne dă voie doamna dirigintă, vedeți?).

PSD se pregătește de domnie lungă cu un asemenea proiect. Chestiunea cea mai interesantă este că proiectul este făcut de o comisie care îl are în frunte pe șeful liberalilor așa că oricând PSDul (prin gura lui Victor Ponta sau a oricărui lider viitor) va putea spune că noua Constituție nu este făcută de ei, că nu au nici un amestec, dar că trebuie să o respecte.

 

Episodul III – Sesizare adresată CCR

Către Curtea Constituțională a României,

REFERITOR LA PROIECTUL DE REVIZUIRE A CONSTITUȚIEI

Noi, poporul român, responsabil de dezvoltarea democratică a României și a principiilor statului de drept, vă aducem la cunoștință că reprezentanții  Comisiei de Revizuire  a Constituției au întocmit un proiect de revizuire care încalcă  principiile democratice.

În fapt:

Comisia de Revizuire  a Constituției a întocmit un proiect de revizuire a actualei constituții prin care a restrâns suveranitatea poporului român, a diminuat atribuțiile Președintelui stabilind de facto că România nu mai este Republică semi-prezidențială, a adus atingere drepturilor și libertăților cetățenești, fapte care conduc la încălcarea principiilor unui stat democratic.

1. Vă solicităm să observați că deși în articolul 2 din actuala constituție (menținut și în proiect) se prevede că suveranitatea aparține poporului român care și-o exercită prin reprezentanții săi aleși în Parlament și prin referendum, prin dispozițiile ulterioare din proiect această suveranitate este restrânsă, anulată chiar, dând prerogative absolute Parlamentului care se situează deasupra și în afara acestei suveranități.

Considerăm că dispozițiile prin care Parlamentul va deveni forul suprem de decizie al națiunii române, cele prin care nu se poate organiza un referendum (inițiat de către cetățeni sau de Președintele ales al țării) decât dacă acesta este aprobat de către Parlament precum și din  dispozițiile prin care Parlamentul poate fi dizolvat doar dacă însuși Parlamentul aprobă această dizolvare fac dovada clară a restrângerii suveranității.

A se vedea în aceste sens articolele din proiectul de revizuire care aduc atingere suveranității poporului:

”Art.61.- (1) Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român, forul suprem de dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate legiuitoare a țării”

(n.a. –  sintagma ”forul suprem de decizie” anulează valabilitatea oricărei alte decizii în fața uneia luată de  Parlament – ne referim în acest sens la decizii ale instanțelor, ale Președintelui României, ale poporului prin referendum, ale Curții Constituționale).

”Art.90.- (1) Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot poate cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepția celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de Parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi.”

(n.a. Cetățenii nu pot iniția un referendum cu privire la o revizuire a Constituției iar în celelalte probleme, aparența dreptului de a iniția referendum este anulată de faptul că orice inițiere trebuie aprobată de parlament, printr-o hotărârea care nu mai are caracter consultativ ci devine obligatorie. Cele două formulări anulează orice efect al suveranității poporului).

2. Prin modificările aduse actualei constituții, Comisiei de Revizuire  a Constituției a încălcat drepturile și libertățile cetățenilor români care sunt parte componentă a poporului român.

A se observa în aceste sens modificările aduce art 64, prin care:

”Art.64.- (4) Orice persoană de drept public, orice persoană  juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu respectarea principiului separaţiei puterilor în stat. Activitatea comisiei  parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare”

(n.a. – Obligativitatea prezentării în fața Parlamentului a oricărei persoane fizice sau juridice, fără a stabili limitele acestei obligații, poate aduce atingere drepturilor și libertăților cetățeanului, prevăzute prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adoptată de România prin Legea 30 din 1994 și poate conduce, prin această generalizare fără limite, la abuzuri din partea Parlamentului.)

A se vedea, în acest sens Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

”Art. 5. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa…”

”Art. 8. 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”

Iar în Declarația Universală a drepturilor omului la art. 21 alin 3 se prevede:

”Voința poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voință trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal și exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.”

3. Comisia de Revizuire  a Constituției, fără a consulta societatea civilă, a restrâns prerogativele pe care noi, făcând aplicarea principiului suveranității, le-am acordat Președintelui ales al României, transformând forma de guvernământ din Republică Semi – Prezidențială într-o Dictatură a Parlamentului.

A se vedea în acest sens, din proiect:

”Art.85.- (3.1 ) Preşedintele României nu poate refuza propunerea primului-ministru de revocare şi numire a unor membri ai Guvernului.”

”Art.103.- (6) În cazul în care cel de-al treilea candidat la funcția de prim-ministru își depune mandatul, nu se prezintă în fața Parlamentului pentru acordarea votului de încredere în termenul prevăzut sau nu obține votul de încredere, Președintele va dizolva Parlamentul”

(n.a – dizolvare care trebuie însă a fi aprobată de însuși Parlamentul, o măsură care în fapt va împiedica orice drept al Președintelui cu privire la o eventuală dizolvare).

 ”Art.91.- (1.1) Preşedintele reprezintă România la reuniunile Uniunii Europene având ca temă relaţiile externe ale Uniunii Europene, politica de securitate comună, modificarea sau completarea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.”

(n.a. – în art. 91 din actuala Constituție Președintele avea dreptul să încheie tratate internaționale, acum doar reprezintă România. Și făcând aplicabilitatea acelei sintagme ”Parlamentul este forul suprem de decizie”, rezultă, pe cale de consecință, că doar acesta poate încheia tratate internaționale și că Președintele reprezintă România așa cum va dicta Parlamentul).

4. Nu în ultimul rând, prin modificările aduse actualei Constituții, pârâții și-au creat o situație mai favorabilă decât restul cetățenilor români, încălcând principiul universal într-un stat de drept, ”egalitatea în fața legii”.

A se vedea în acest sens, din proiect:

”Art.89.- (1)  După consultarea președinților celor două Camere și a  președinților partidelor, formațiunilor sau alianţelor  politice parlamentare, Președintele României dizolvă Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru învestitura Guvernului, în termen de 30 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea cel puțin a unei solicitări de învestitură.”

”Art.89.- (1.1) Președintele dizolvă Parlamentul dacă o hotărâre în acest sens este adoptată cu votul a două treimi dintre membrii fiecărei Camere.”

(n.a. Un drept fantomă al Președintelui câtă vreme dizolvarea trebuie aprobată de subiecții acestei dizolvări).

”Art.95.- (4) Dacă referendumul de demitere din funcţie este valid, dar propunerea de demitere nu întruneşte o majoritate de 50% plus unu din voturile valabil exprimate, Parlamentul va fi dizolvat, urmând ca în termen de 45 de zile calendaristice să se organizeze alegeri parlamentare anticipate.”

(n.a. – acest articol 95 trebuie analizat prin comparație și a celor dinaintea lui întrucât el se refereă la suspendarea din funcție a Președintelui, suspendare care va fi urmată de o demitere, dacă ea va fi validată de popor printr-un referendum, în care, pentru validarea lui, prezența la vot a fost coborâtă la un prag de 30% din cetățeanii cu drept de vot. Dacă pentru un referendum, pragul de validare a fost coborât la prezența a 30% din cetățenii cu drept de vot, observați că aici, când trebuie să se pronunțe Parlamentul,  discutăm de un alt prag, de 50%+1. Analizând acest art. concluzionăm că chiar dacă poporul va decide prin referendum că Președintele este demis, ulterior Parlamentul supune această decizie plenului și este necesar ca 50% + 1 să voteze o decizie de demitere. Nu cumva această necesitate a unei decizii a Parlamentului  – indiferent de rezultatele sale – , așează Parlamentul peste voința poporului, deja exprimată? Credem că da, dacă luăm în considerare că referendumul valid din 2009, prin care poporul a decis ca Parlamentul să aibă o singură cameră și maxim 300 parlamentari, a fost nesocotit în totalitate de actualul proiect de revizuire a Constituției.).

În temeiul Art.80.- (2), ipoteza a II- a: ”Preşedintele exercită funcţia de mediere între … stat şi societate” și luând în considerare toate argumentele de până acum, solicităm Președintelui României să medieze acest conflict intervenit între Comisia de Revizuire a Constituției și societatea românească, apărând drepturile și libertățile cetățenilor acestei țări și solicitând la rându-i respingerea acestul proiect de constituție ca fiind un atac asupra statului de drept, la democrație, o încălcare a suveranității poporului român și a drepturilor și libertăților universale ale omului.

În drept:

Ne întemeiem prezenta sesizare pe dispozițiile actualei Constituții, ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului, ale Declarației universale ale Drepturilor Omului, precum și pe Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană

Anunțuri


Categorii:Juridice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: