Înspre un nou eșec național


În educatie, ca și în alte domenii ale societății, în zilele noastre nimeni nu mai gândește pe termen lung. Încăpățânându-se să ceară elevilor și studenților cantitate și nu calitate și înțelegere, dăscălimea română, condusă fără vreun orizont în ultimii 24 ani, a obținut efectul contrar din partea tineretului.

1969_2009

În fața unui bloc imens de teme și noțiuni de memorat, efectul vizibil de câțiva ani încoace este refuzul elevilor de a participa la acest proces, rezultatul fiind ceea ce se numește, potrivit unor studii mai recente, o mare masă de analfabeți funcționali. Tineri cu o mapă de diplome care nu pot urmări sau reproduce o idee până la capăt, nu se pot exprima corect în scris sau în vorbire nici măcar în limba maternă. Din ce în ce mai puțini se pot concentra mai mult de cateva minute pe un subiect. Din aceleași motive, americanii și mai toată Europa occidentală stagnează alarmant la capitolul educație. Părinții și profesorii așișderea par mai preocupați, pe de o parte, de cum să se simtă copiii mai bine și nu să fie mai buni iar, pe de altă parte, par de asemenea mai preocupați de cum să aibă cât mai puțină bătaie de cap, și unii și alții. Dacă părinții se ascund după veșnicul ”suntem foarte ocupați” nici profesorii nu se lasă mai prejos, scuzele lor fiind multiple: volume imense de muncă date copiilor, birocrația excesivă la care sunt supuși și, nu în ultimul rând, lefurile mizerabile în schimbul cărora li se cere implicare totală.

Scăderea standardelor în educație în fața avalanșei de informație și a multiplicării infinite a surselor pare să fie punctul de întoarcere al întregii omeniri în această perioadă. Copilul nu mai află sau învață de la școală sau de la părinți ci de pe internet și, în acest caz, află și învață ce vrea el nu ce vrea societatea.

Fiind parte a lumii civilizate, în trendul acesta ne înscriem și noi, fără ca diriguitorii învățământului românesc să fi manifestat cea mai vagă intenție de păstrare, necum dezvoltare, a specificului național. Nu se răsplătește performanța, producem copii-genii pe cale naturală, ei se manifestă ca atare la vârste fragede dar mai apoi devin adulți ratați, nefiind adaptați la realitatea practică a vieții de zi cu zi. Școala românească este ruptă în continuare de societatea pentru care pregătește viitorii adulți, pisează capetele copiilor cu materii inutile sau mult prea stufoase în raport cu cerințele minime de cultură generală și, cel mai rău, cultivă în licee și facultăți specializări care nu se regăsesc în nomenclatorul de meserii și ocupații.

Rezultatele celui mai recent test PISA, o evaluare orientată spre partea practică a cunoștințelor acumulate, arată că aproximativ 40% dintre elevii din România în vârstă de 15 ani au competențe slabe și foarte slabe la citit-scris, matematică și științe și doar aproximativ 3% au rezultate bune și foarte bune. În plus, același test relevă lipsa de motivație pentru învățare, elevii noștri plasându-se la mare distanță de oricare dintre celelalte 64 de țări participante la studiul PISA și fiind cel mai puțin motivați.

Sunt dovedite științific relațiile directe între creșterea PIB-ului unei țări și a bunăstării individuale a fiecărui cetățean odată cu creșterea calității actului de educație. O fundație germană a calculat de curând că educația deficitară a fiecărui al cincelea tânăr le-a produs o pierdere de cel puțin 2800 miliarde euro. Sigur, nu se poate cuantifica totul în bani, dar este unul dintre cele mai puternice semnale de alarmă, măcar la acest nivel, dacă nu luăm în considerare și nenumăratele pierderi în plan social. Noi ce și cât am pierdut? A socotit cineva? Mă îndoiesc.

Testarea vocațională a dascălilor și răsplătirea pe măsura rezultatelor a celor aleși, împuținarea numărului de materii și a volumului de cunoștințe solicitate la o materie la strictul necesar prin crearea învâțământului de nișă, strict specializat și multe alte măsuri deștepte au fost luate deja de către finlandezi, danezi, polonezi, baltici, brazilieni și alții, rezultatele lor fiind spectaculoase. Noi cât mai așteptăm? Deocamdată se apropie cu pași repezi evaluările naționale pentru examenele de capacitate și bacalaureat. Însă, după cum evoluează lucrurile, este foarte probabil ca după aflarea rezultatelor să vorbim aici despre un nou și răsunător eșec național.

Text publicat in 10 01 14 în Monitorul de Botoșani

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

3 răspunsuri

  1. „Testarea vocațională a dascălilor și răsplătirea pe măsura rezultatelor a celor aleși, împuținarea numărului de materii și a volumului de cunoștințe solicitate la o materie la strictul necesar prin crearea învâțământului de nișă… ” Asta e solutia! Toata lumea arata cu degetul catre studenti/elevi dar nimeni nu arata catre dascali, care desi au terminat o faculatate de „stat” au o pregatire deplorabila! cunosc muuulte cazuri!!!Profesori care au terminat profil de filologie si nu stiu sa faca diferenta dintre un adjectiv si adverb! Profesori „batrani” in sistem, care predau elevilor dupa acelasi sistem de acum ‘spe mii de ani: merorare iar practica ioc! Sistemul de invatamant functioneaza haotic, dupa „ureche”! Curricula este ‘buna’ dar lipseste cu desavarsire….. cum spunea Caragiale! Dealtfel, nimanui nu-i pasa de ea… si nu este un punct de vedere omniscient, totul este vizibil in rezultatele elevilor!!! pentru ca asa cum spuneati ‘volum de cunostinte cerute, dar nenecesare’ se reflecta in modul de scriere si exprimare ale elevilor! Spuneati ceva de motivatie! Pai de unde vine motivatia extrinseca? Nu de la dascali? ….. Vorbeati de salarii!!! Este adevarat ca salariile sunt mizere, dar stiati ca „afara” se practica chiar si voluntariatul? Da! Sunt profesori, care desi sunt pregatiti, nu-si gasesc un job ( pentru ca si acolo exista sistemul „pile”, nu numai la noi!!! Da! Da! Surprising? No? ) dar ‘arde carnea pe ei’ din dorinta de a-si practica „pasiunea”, cer sa predea voluntar, deci clar nu exista motivatie pecuniara ci doar cea intriseca!!!!!!……Lista poate continua!!! Un articol bun, ca dealtfel toata articolele!!! O zi buna!

  2. Să și vrea cineva să implementeze o asemnea măsură

Trackback-uri

  1. Inspre un nou esec national | POLITICA între realitate şi ipocrizie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: