Rețeta anului: Prăjitură amestecată


ImageSe ia o oală. Mare, încăpătoare, cu gura largă. Se pune la încălzit, plină trei sferturi cu apă. Neapărat de la izvor, pură. Căci nu-i loc de impurități în arta culinară. Pe un foc care arde vesel și plin de speranță. Între timp se dă drumul la cuptor la foc maxim.

Pe margine să stea obligatoriu aliniate oale mai mici, mijlocii și mai măricele. Pline de ingrediente secrete (dar atât de cunoscute), după rețeta ”toate-s vechi și nouă toate”. Înconjurate de public, cu fanioane, stindarde și pancarte.

Publicul să strige și să aplaude propria oală și, fără doar și poate, să înjure oala vecină:

–        Oala voastră e plină de ingrediente nemernice și chimice! Dă-te dracului!

–        Că să-ți spun? Că a voastră o fi plină de îngeri. Nu cumva e formată din cei care au fugit din oala noastră? Așa că… gura mai mică, tot pe-acolo sunteți. Hai sictir!

–        La noi în oală este inima ingredientelor.

–        Care inimă? Aia care nu mai are suflu? Vezi că bolborosește că vă conduceți doar după ingrediente tinere și fără miros și n-ascultați de vocea mulțimii ingredientelor cu aromă veche. Bateți neregulat a pagubă, n-aveți față de aromă pentru prăjitură.

–        Ia tăceți măi, nimeni nu-i ca oala noastră, e naturală, miroase a iarbă reavănă de primăvară, am adunat ingredientele din natură, una câte una, toate noi.

–        Ha, ha. Unde, mă? Nici nu vă vedeți. Nu vezi ce aschimodie de oală aveți? Nu vă iese din ele nici de-o supă chioară. V-a rămas doar firul, iarba a plecat de mult.  

Într-un colț, vrei nu vrei, trebuie să așezi o oală care pare că nu-și află locul. Tremură, bolborosește și din ea sare, din când în când, câte un ingredient care țipă ca din gură de șarpe:

–        Facem singuri prăjitura de-un an de zile. Pentru ea am înghițit și rahat în timp ce voi ați stat cuminți în rafturi, nu v-ați murdărit nici măcar capacele. Gustul prăjiturii ne aparține. 

–        Huooo!! să se audă din mulțime. Ce mama dracului cauți tu aici, oală trădătoare? Du-te-n oala mă-tii, în care ai fiert atâția ani. Ai făcut prăjitură de stânga până acum și ți s-a acrit? Schimbă meniul și cară-te, curva dracului!

În mod obligatoriu, pentru frăgezire, spiritele din jurul oalelor să se înfierbânte, să se agite până aproape să răstoarne oalele cu tot cu ingrediente. Să se urle, să se tragă scatoalce și picioare, să fie îmbrânceli.. înjurături, zarvă, priviri pline de ură, țipete. Să iasă sânge, ce mai tura – vura, numai așa va ieși rețeta bună.

Până când…

Până când, în vacarmul cel mai mare, să anunțați că este timpul. Și, cu grijă, să răsturnați toate ingredientele din oalele mici în oala cea mare și încăpătoare. Într-un moment de derută al mulțimii, când nu va fi atentă la ce faceți, ocupați să-și dea la gioale.

Nu uitați! Umpleți oala mare cu tot ce găsiți în oalele mici:”dreapta de la firul ierbii”, ”inima dreptei”, ”dreapta cea mai dreapta”, ”dreapta ce-a fost mai mult stânga”,  ”noua dreaptă” + alte drepticele mai mărunte. Dar neapărat noi și vechi în același timp. Și… să fiți siguri că sunt  ingredientele pure ca și apa care dă în clocot.

Amestecați vârtos. Se fierbe neapărat în suc propriu până când nu se mai aude nici un sunet și nici un ingredient nu mai răsare bolborosind deasupra apei. 

Neapărat se dă la cuptor până când se înegrește stânga de ciudă și se scoate, caldă și rumenită. Prăjitura e gata, un maglavais din care nu se mai înțelege nimic, un amestec ciudat cu mirosuri și gusturi diferite, cu bucăți urându-se ieri, iubindu-se azi. Prăjitura anului, pompos denumită ”Dreapta unită”.

Numai bună de înghițit de spectatorii înfocați de pe margine, holbându-se prostiți și nedumeriți dacă înșfacă felia pe care au adorat-o sau cea pe care au urât-o.

Nimic nu contează căci, într-un glas, aruncând în aer oalele cele mici și goale, va răsuna un strigăt printre mestecări și înghițiri în sec, la fel de unit ca și prăjitura fierbinte:

– Trăiască prăjitura anului. Te iubim și te adorăm pentru vecie. Uraaaa! 

 

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: