Democrația – concept filosofic sau realitate practică?


democratie

Motto:

“Dacă aveţi de ales între două rele, unul mai mare şi altul mai mic, să ştiţi că tot răul l-aţi ales.” – Jerry Garcia

Nu-i zi să nu auzi din gura politicienilor și a părerelogilor din mass-media: ”astăzi, democrația în România….”, ”Guvernul a mai luat o măsură antidemocratică…”, ”Statul de drept și democrația sunt amenințate de …”. Cuvânt care ne agresează creierul în permanență dar pe care nu cred că îl putem defini în mod clar, concret și concis.

Ce este democrația? Ce înțeleg eu/tu, ce înțelege muncitorul din fabrică, ce înțelege șomerul care stă la coadă la ajutoare sociale dar ce înțelege și țăranul din Cucuieții din Deal prin democrație? Sau nici unii, nici alții habar n-avem ce reprezintă dar folosim cuvântul pentru că este unul contemporan și la modă? Tot ce se face azi în lume, se face în numele democrației. Dreapta lucrează în numele democrației, stânga spune și ea același lucru, toată lumea acționează în numele democrației fără să fie clar ce reprezintă, care îi sunt sensurile. Oare nu avea dreptate lui Giovani Sartori când scria că: “Democrația este numele pompos a ceva care nu există”?

Etimologic, democrația înseamnă în limba grecă ”puterea poporului” sau așa cum spunea Abraham Lincoln, “conducerea poporului, alegerea poporului și pentru popor”. Mdaaa, prea sumar, după această definiție și comunismul vorbea despre puterea poporului ori nu poate fi nici un fel de democrație într-un regim comunist.

Cred că democrația înseamnă un sistem de valori bine determinat: libertatea, egalitatea, drepturile omului, suveranitatea poporului și altele. Acest sens pare mai aproape de ceea ce îmi doresc eu a fi democrația. Cu alte cuvinte, suntem democrați dacă încercăm să organizăm un sistem social bazat pe libertate, egalitate, respectarea unor drepturi universal valabile, suveranitatea poporului.

Pare frumos în teorie. Din punct de vedere practic există însă o luptă surdă între cetățenii simpli și decidenții care ocupă funcțiile înalte din stat. În timp ce primii își doresc ca teoria democrației să fie aplicată ad-literam, cei de pe urmă găsesc tot felul de subterfugii pentru a limita dorința primilor. Ceea ce duce la participarea din ce în ce mai scăzută a celor mulți la conducerea și luarea deciziilor. Un exemplu? Hai să ne uităm la posibilitatea imposibilă de a-ți face un partid. Conform studiilor sociologului Barbu Mateescu: După revoluție era suficient 251 de membri ca să-și faci un partid, apoi înfiinţarea unui nou partid a fost apoi condiţionată de existenţa a 10.000 membri în 1996 şi 25.000 în 2003. Cumulativ, e nevoie de minim 25.000 de membri (care să vina din cel puţin 18 judeţe), un prag electoral de 5% şi de o “garanţie” de 5 salarii minime brute pe economie per candidat (3.750 lei în prezent), bani care se returnează în final numai formaţiunilor cu minim 2% din voturi la nivel naţional.

Iată cum se aplică democrația de către cei puși în fruntea unui popor! Din ce în ce mai puțini pot să participe în mod nemijlocit la luarea directă a deciziilor. Iar dacă observăm și cât de greu spre imposibil este să impui rezultatul unui referendum, este clară lupta între cei care aleg sau pot alege și cei aleși.

După Huntington, alegerile deschise, libere si corecte reprezinta esența democrației. Această definiție surprinde însă un fapt esențial pentru democrație: alegerea conducătorilor se face de către popor. Dar dacă alegerile nu se desfășoară liber și corect mai putem vorbi de democrație? Reîntorcându-ne la România, putem spune cu mâna pe inimă că am avut alegeri deschise, libere dar, mai ales, corecte? Din punctul meu de vedere, dacă iau în considerare și manipularea mass-mediei în perioadele pre-electorale și electorale, nu.

Ce ne mai rămâne atunci din democrație? Pare că rămâne doar un concept filosofic și politic. Subiectivitatea oamenilor îl transformă însă într-o Fata Morgana, o iluzie cu care trăim zi de zi visând că într-o zi va deveni realitate.

(Prezentul articol a fost realizat cu sprijinul prietenilor mei de pe facebook cu care am analizat problema unui cuvânt care a devenit extrem de popular dar prea puțin înțeles. Mulțumesc lui Chius Gheorghe, Sumo Zebedeus, Stănica Racoviță, Mihaela Nedelcu, Vasile Bob, Flavia Grosan, Negru Virgil, Stelian Rotaru, Tatomirescu Nelly, radu Oleniuc, Mariut Adrian, Adrian Baniciu, George Ocnăreasa, Surdu Ana Emanuela, Cezar Jurci, Gunty Roth)

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

1 răspuns

  1. Este interesant ce au scris (zis) altii despre democratie. Dar nu confundati lichelele care lupta pentru functii in sistem, ca sa fraudeze sistemul, cu sistemul sau esenta lui. Democratia nu e posibila decat daca exista un echilibru intre centrele de putere interna. Daca acest echilibru nu exista, avem o dictatura (mascata sau nu). Fie de stinga, fie de dreapta. In functie de raportul de forte dintre centrele de putere.
    Democratia nu se referea doar la raportul mase/lideri ci si la modul in care legile sunt respectate de fiecare. (Si caracterul legilor ne spune despre ce sistem vorbim, caci legile incorecte sau abuzive -intruzive in universul personal- nu pot fi democrate.) Daca fiecare individ e liber sa faca ce doreste -atita timp cat nu aduce atingere interesului altuia sau comunitatii-, putem spune ca avem un sistem democratic. Daca nu, oricat s-ar lauda liderii, sistemul este dictatorial. Fatis sau mascat.
    Totusi, e de semnalat efortul neofascsitilor si comunistilor de a demonetiza democratia si valorile ei. Scopul e foarte clar: daca nimeni nu e democrat, nici ei nu pot fi acuzati de incalcarea democratiei. Democratie ce devine -in viziunea lor- doar un moft! Un slogan al dusmanilor (de clasa) ce nu trebuie sa mai impresioneze pe nimeni. Asta arata ca extremistii se tem de democratie si sistemul ei de valori si incearca sa-l ponegreasca. Instinctiv sau premeditat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: