Despre Anul Nou – frânturi de istorie


ImageTrecerea dintre ani a rămas în istorie ca un amestec de credință și sărbătoare. Să ne amintim despre această sărbătoare călătorind prin negura vremurilor…

În prag de an nou să aflăm câte ceva despre această sărbătoare pe care o celebrăm în noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie.

Babilonienii sărbătoreau 12 zile trecerea între ani, anul nou începând însă când era lună plină, odată cu venirea echinocțiului de primăvară.

Romanii sărbătoreau venirea noul an în luna martie. Abia în 153 î. Cr. se adună senatorii romani și în urma dezbaterilor stabilesc ca noul an să înceapă pe data de 1 ianuarie. S-a încercat o corecție a datei pe vremea lui Iulius Caesar dar data de 1 ianuarie a rămas data când se naște noul an. Cezar alege data de 1 ianuarie ca fiind prima zi a Noului An, în onoarea zeului Ianis, zeul tuturor începuturilor și paznicul porților din Rai și de pe Pământ. Ianis a fost pictat cu doua posturi ale feței: într-una se uita înapoi spre anul vechi (trecut) și în cealaltă se uita înainte spre noul an (viitor). Unul dintre obiceiurile din cadrul festivalului de proslăvire al zeului Ianis, era schimbul de cadouri.

Până în 1691 însă, din punct de vedere religios, Crăciunul avea rolul de prima zi a noului an, dar în acest an însă Papa Inocențiu al XII lea stabilește ca sărbătoare religioasă data de 1 ianuarie ca prima zi a noului an.

În general oamenii celebrează evenimentul denumit „Revelion” prin multe obiceiuri fără ca de cele mai multe ori să le cunoască semnificația.

Există astfel credința că în noaptea trecerii dintre ani cerul se deschide de trei ori și cei mai credincioși îl pot vedea pe Dumnezeu stând la o masă bogată alături de Sfântul Nicolae.

Alte obiceiuri spun că în această noapte se deschid mormintele.

În unele părți se ung ușile și geamurile cu usturoi spre a scăpa de spiritele rele tot anul viitor.

Există credința că primul om care intră în casă imediat după ora 24,00 trebuie să fie bărbat ca să își mergă bine și că trecerea dintre an trebuie să te prindă cu bani în buzunar. 

În noaptea de revelion nu se mătură, nu se împrumută bani și nu se aruncă gunoiul.

Prima celebrare moderna a Revelionului  a avut loc în In 1904 în Times Square, din New York. De atunci, Anul Nou este sărbătorit în toată lumea, de obicei, ca ziua care marchează începerea urmatorului an calendaristic.

Despre începutul revelionului la români nu se știe prea multe, Cuvântul revelion vine din limba franceză Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, cu sensul de ospăț la miezul nopții.

Întrucât mi se par cuvintele mele puține și searbăde spre a vă povesti despre revelionul la români, vă las în compania dlui N. Hristodorescu, care explică atât de frumos despre începuturile petrecerii acestei sărbători pe meleagurile noastre:

<<La români, obiceiul petrecerii revelionului nu are vechime prea mare, cel mult, cam un veac. L-am împrumutat de la francezi, care îl şi „inventaseră”, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. La mijlocul acestuia, „reveillon”-ul nu era prea răspândit nici în ţara „soră de gintă latină”. În voluminosul „Dictionnaire universel des sciences, des lettres et des arts”al lui M. N. Bouillet, apărut la Paris, în 1864, este explicată sărbătoarea Crăciunului (Noel), dar „reveillon” nu există. Se zice că pictorul Eugen Delacroix a lansat, pe la 1830, acest obicei, petrecerea nopţii trecerii în noul an împreună cu prietenii.

Românii ţineau la mare cinstire ca sărbători ale iernii, în afara Crăciunului, sfinţii Nicolae, Vasile, Ştefan, Ioan şi Boboteaza. Cu Pluguşorul se colinda în ajunul Sfântului Vasile, iar cu Sorcova, în chiar ziua sfântului, prima a anului.

Nu am nici o informaţie despre primul revelion organizat în ţara noastră. Despre cea dintâi petrecere a nopţii trecerii dintre ani la Ploieşti a povestit regretatul profesor Paul D. Popescu, pe baza relatărilor bunicii dumisale. Ineditul festin a avut loc în casa lui Luca Elefterescu, actualul Muzeu al Ceasului. Luca Elefterescu a fost un politician de frunte, şef al conservatorilor prahoveni, avocat de prestigiu, deputat şi prefect în mai multe legislaturi, dar şi om de lume. În casa lui se organizau mondenele „jours-fixes” – scurte petreceri, precedate de recitaluri artistice ale interpreţilor amatori şi, uneori, profesionişti.

De ziua Sfântului Ştefan a anului 1903, cofetarul Mihai Popescu, care avea laboratorul în mahalaua Sfântul Dumitru, a fost vizitat de conu’ Iancu, om de casă al lui Elefterescu, care l-a anunţat că acesta va da mare chef în noaptea dintre ani, după moda franţuzească. „În dimineaţa zilei de 31 decembrie 1903, când nici nu se luminase bine, domnu’ Iancu a venit cu trăsura deputatului de i-a luat pe bunicii mei, cu coşurile lor cu scule, cu borcanele lor cu şerbet pentru glazură, cu stafide, fistic, migdale”, scrie profesorul Paul D. Popescu. Din aceeaşi „sursă”, aflăm şi ce cofeturi şi prăjituri au fost servite la primul „reveillon” ploieştean: „… în cele aproape zece ore de muncă, cofetarul şi ajutoarea sa au pregătit şase torturi mari, cu creme şi glazuri diferite, tăvi cu baclavale, bezele, cornuleţe cu miere etc. Când a trebuit să scrie torturile şi bunica a întrebat ce nume să pună pe fiecare, camerista cucoanei i-a spus din partea acesteia, pe margine ”la mulţi ani”, iar în mijloc ”1904”, ceea ce nu se mai pomenise”. Cum se vede, prăjiturile „europeneşti” – tort, bezele – „convieţuiau cu străvechile baclavale şi cornuleţe”.

Acelaşi melanj îl aflăm şi la celelalte bucate, despre care tot bunica ajutor de cofetar a relatat şi profesorul le-a consemnat: „Din vizitele pe care bunica mea le-a făcut la bucătăria mare, ca să ceară ouă, făină, zahăr sau altceva, a văzut că, pe lângă bucatele obişnuite la vremea aceea (sarmale, cârnaţi, fripturi de porc), se bucura de o cinste deosebită curcanul (câţiva se rumeneau, se închega aspicul scos la rece)”. Bucătari erau Florică Pascu şi un ajutor de-al său, de la restaurantul „Eliseu” situat pe Bulevard, colţ cu strada Carol (azi, Milcov). Cum soţii Popescu au ajutat şi la aşezatul mesei, „au văzut atunci că masa era pusă pentru 26 de persoane… în salonul dinspre strada Ghiţă Ionescu, în celălalt se trăsese mobilierul la perete pentru dans, iar la rotonda din colţ, dintre cele două laturi, se aranjase locul pentru taraful de lăutari”<<

  Cu astea fiind spuse, sper să aveți o petrecere reușită de Revelion iar în noul an care stă să vie, vă doresc multă sănătate și noroc. Să fiți bucuroși și fericiți în noaptea dintre ani ca bucuria și fericirea să vă însoțească pe parcursul întregului an care vine.

LA MULȚI ANI!



Categorii:Miscelanea

1 reply

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: