Mă privești cu ochi absent,
Dureros mi-aduci aminte
Că-s aici, printre cuvinte,
Anonim într-un prezent.
Printre rătăciri rebele,
Am sperat că-s vis etern.
M-am trezit că sunt infern,
Un pribeag fără de stele.
De-aș putea, într-o desagă,
Aș pune o lună plină,
Lacrima mea cristalină
Și ființa ta întreagă,
Și-aș pleca în amintire,
Spre o zare infinită,
În lumea nemărginită,
Într-un colț de nemurire.
Dar nu pot, căci tu, tăcând,
Mă privești cu suflet rece.
Sunt un nimeni care trece,
Un străin, un vers, un gând.
‹ Românie
Categorii:Poezii
Lili, impresionante versurile tale. Pana la lacrima. Pup.
Mulțumesc, exprim doar propriile mele trăiri.
Ma surprinzi de fiecare data mai mult,nu stiu pana unde.Frumoase versuri….ce poate zamisli durerea,Doamne!
Citind, descifrez inca o pagina …
Vă mulțumesc!
Felicitari ,moldoveanca mea draga !!…
muțumesc
Raspuns la Ne Uitatele cuvinte:Chiar de ochii nu ii vezi,/Cand durerea te sfasie,/Frunze galbene sau verzi,/Vor trai in vesnicie./Ratacirile rebele,/Uneori vor reveni,/Sa te caute!Dar ele,/Printre stele te-or gasi./Cu-o desaga in spinare,/Si cu-o luna plina-n ea,/Inaltandu-te spre soare,/Cautand iubirea ta./Nu te-ascunde-n amintire!/N-ai sa poti!Prezenta ta,/E aici!E o zidire,/Pe un drum ce va urma./Ochii lui de heruvim,/Se tot mira.Si te-asculta,/Cand doinesti ca o lauta,/Nimeni nu e anonim!/Timpul vine,timpul trece,/Asta e menirea noastra,/Viata-i calda dar si rece,/Zori de zi si noapte-albastra./ Toti suntem doar mesageri,/Pentru azi si pentru ieri.
Mulțumesc, m-a impresionat.