Vise oarbe și înrobitoare


maini impreunateCiteam într-o zi că devii detașat de dorința  de a agonisi dacă înainte să cumperi un lucru pe care ți-l dorești îți pui o simplă întrebare: ”Pot trăi fără acest lucru, îmi este absolut necesar?” Dacă răspunsul e că poți trăi, treci mai departe. Acela este momentul când te detașezi de dorința oarbă și înrobitoare de a avea lucruri care îți umplu existența fără a-ți fi necesare .
Câți dintre voi ați cumpărat aparate pe care le-ați folosit doar în primele zile, extaziați că le aveți? După care le-ați șters doar de praf, oftând că aveți prea mult de muncă și că dacă nu le-ați avea viața voastră ar fi mult mai ușoară. Un prăjitor de pâine? Un aparat de sandwich? Un storcător de fructe? Un aparat de măsură? 
Ce spuneți de o casă? Ne lipsește și visăm să avem orice acoperiș deasupra capului care să fie al nostru, să fie ușa noastră cea pe care o deschidem și o închidem. Spunem „orice” dar când se ivește posibilitatea să o agonisim uităm ce ne-am dorit, vrem ca ușa să fie cât mai mare, spațiul să fie cât mai mult, curtea să fie cât mai spațioasa. Facem eforturi disperate să le avem pe toate așa cum am visat (nu, nu visul inițial când nu aveam nimic ci cel de pe urmă), uneori chiar și mai mult decât ne visasem sau ne putem permite. 
Ne amanetăm timpul și viața pentru a avea toate astea. Și după ce le avem pe toate constatăm că curtea e prea mare și e prea mult de muncă pentru a rămâne îngrijită, casa e prea spațioasa și din cauza timpului pe care nu-l mai avem în beneficiul nostru trăim doar într-un spațiu restrâns din aria mare pe care ne-am agonisit-o. Constatăm că ne-am transformat în sclavii acelor dorințe și că ne-am pierdut libertatea. Libertatea de a avea doar atât cât ne trebuie, doar atât cât ne este necesar, libertatea de a ne folosi timpul liber pentru sufletul nostru și nu pentru lucrurile nenecesare care ne înconjoară și care ne-au invadat viața și tihna.  
Visele noastre ne îndeamnă să ne înconjurăm de lucruri care să ne facă viața mai ușoară, mai frumoasă și constatăm cu uimire că ne-o fac mai grea, ne împiedicăm prin casă de lucruri de care nu ne mai aducem aminte de ce le-am cumpărat, ne trezim ca viața noastră s-a scurs între a agonisi ceva și altceva. 
Singura dorința reală și (ne)oarbă ar fi aceea  să ajungem clipa în care noi vom stăpâni peste lucruri nu lucrurile vor stăpâni peste viața și libertatea noastră. Va fi eliberarea noastră de vise oarbe și înrobitoare, eliberare care ne va aduce liniștea sufletească pe care nu ne-am gândit să o agonisim.
Eliberează-te de lucruri inutile și vei face loc în viața ta libertății.



Categorii:Miscelanea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: