Umilința de a fi bolnav în România


umilinata de a fi blonav in Romania

Nu știu cum se desfășoară actul medical în alte țări și nici nu mă interesează întrucât am ales să trăiesc în această țară. Știu însă că în România începi să simți cum este să fii umilit dacă te îmbolnăvești și ai nevoie de un cabinet medical sau, mai rău, de spitalizare.

Încă de când suni la 112 și ceri salvarea începe umilința, te zbați, urli de durere dar salvarea poate veni și peste ore, ore, uneori poate prea târziu. Dacă ai norocul să vină mai înainte de a-ți da obștescul sfârșit, începe calvarul. Spitalul e murdar, dezolant, stai pe holurile insalubre și aștepți ca cineva să te bage în seamă. După alte ore, din nou cu noroc, ești internat.

Medicamente? De unde? Doctorul îți dă o rețetă pe care trebuie să ți-o cumpere familia. Dacă o ai și dacă dispui de bani.

Familia ta vrea să vorbească cu medicul să știe ce ai? Să se înarmeze cu răbdare, să stea ore ca să-l ”prindă” pe domnul doctor, între două holuri, la lift. Iar convorbirea – sumară de altfel – este într-un limbaj medical pe care nu-l înțelegi: creatinina are valoarea x, hematiile sunt crescute etc. Te întrebi ca prostul, ce o o fi creatinina și e bună sau îi prea mare, mică, e aproape de normal sau e mult dincolo? Întrebări fără răspuns.

Și umilința continuă. Cât de umilit ești când pentru orice serviciu scoți bani din buzunar și cu jenă îi îndeși în buzunarul asistentei când îți face injecție, al infirmierei ca să-ți schimbe cerșaful pătat de sânge, al doctorului ca să-ți prescrie un set de analize complet.

Fișa medicală reprezintă un secret de stat, nici tu și nici familia nu aveți voie să vă uitați în ea.  Iar dacă te revolți, oricât de puțin, represaliile vor urma, asistentele îți vor da mai puțină importanță spre deloc, infirmiera va bufni când o soliciți, medicul te va privi cu un aer de superioritate și poate chiar te anunță că te externează. Chiar dacă nu ești  vindecat, dacă ai accese de democrație, poți pleca acasă. 

Umilință după umilință, asta înseamnă spitalizarea în România.

De ce? Care ar fi motivul ca un român să plătească asigurări de sănătate când sistemul sanitar își bate joc de tine și te umilește din prima până în ultima secundă dacă îndrăznești să ai nevoie de el?

Te uiți la filmele americane și vezi că relația medic –  pacient este alta decât la tine în țară și te întrebi de ce aici nu se poate. Probabil ca și întrebările despre boala ta și astea sunt fără răspuns. 

Articol scris în 02.01.2013 pe celălalt blog, aici: 

http://lilicraciun1.blogspot.ro/2013/01/umilinta-de-fi-bolnav-in-romania.html

Reclame


Categorii:Miscelanea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: