Lapte gros


lapte-gros

Motto : „Primul lucru care s-a privatizat în România este interesul național”

Octavian Paler

Vă mai aduceți aminte de jocul cu care ne pierdeam vremea ades, în copilărie? Lapte gros este un joc pe echipe. Un jucător va fi desemnat arbitru (perniţă, stâlp, etc) iar restul jucătorilor se vor împărţi în două echipe egale. O echipă stă pe poziția de capră iar cealaltă sare în spatele aplecat al primilor, fără să atingă pământul. În condițiile unor greșeli din partea săritorilor sau al ne-ghicirii unui număr (spus arbitrului de o capră) săritorii pot deveni capre iar caprele săritori. Din ce îmi aduc eu aminte era imposibil ca o echipă să stea numai capră și alta doar săritori, trebuia să se întâmple o greșeală din partea săritorilor și echipele să își schimbe locul.

Am crezut pentru multă vreme că politicienii noștri, împărțiți în stânga și dreapta, joacă de 23 ani lapte gros. Aceleași echipe, unii capre, alții săritori, până când își schimbau locurile datorită greșelilor săritorilor. Până nu de mult aveam credința că pentru prima dată jocul oferit de politicienii români avea un arbitru, nimeni altul decât președintele României. După declarațiile domniei sale în care am aflat ba că Victor Ponta este un Prim Ministru bun, că țara se îndreaptă spre o direcție bună sub Guvernul USL, că Premierul este un proeuropean care respectă și cunoaște valorile europene, ba că-i pisicuț și n-are nimic de a face cu democrația, ba că Antonescu-i rău, ba că-i bun, încep să mă îndoiesc de raționamentul meu. Sigur ei joacă lapte gros dar nu așa cum am crezut eu. Ia să mă gândesc…

Dar dacă toți politicienii și când mă refer la toți însemnă toți fără excepție joacă de fapt lapte gros cu noi, cetățenii, mereu pe post de capră? Ei fiind de fapt o singură echipă, într-un joc cu reguli schimbate față de ce știam eu din copilărie, un joc în care niciodată capra nu poate să ajungă săritor, în care săritorii sunt doar o mână iar caprele câtă frunză și iarbă? Dacă ne-am pus destinul în mâna unor acelorași săritori, noi fiind capre pentru veșnicie?

Sigur, în timp ce ne călăresc ne mai spun și povești. Că nu s-ar împăca așa de bine unii cu alții. Că de fapt sunt și ei două echipe care din patru în patru ani luptă ca să ieșim și noi din poziția de capră și să trecem la stadiul de săritor. Ne șoptesc la ureche (în timp ce ne mai călăresc o dată) că o fac pentru binele nostru și… mare cuvânt! … pentru interesul național. Numai că vedeți, eu nu prea mai înțeleg interesul ăsta național, el există când se împacă sau când se ceartă?  

Stând gârbovit cu dumnealor, din ce în ce mai grei, în spinare, mă tot gândesc ce-o fi însemnând interesul național. Că doar din poziția de capră mă doare spatele, nu creierul.

Hans Morgentau, considerat fondatorul realismului politic, emitea ideea că ceea ce numim interes naţional este format dintr-un „sâmbure tare” prezent în orice situaţie şi un înveliş format din elemente variabile care se modifică în funcţie de împrejurările istorice concrete. În sâmburele tare intră păstrarea identităţii fizice, politice şi culturale ale unei naţiuni şi se referă la asigurarea identităţii naţionale şi a integrităţii teritoriale, la păstrarea ordinii şi a echilibrului intern. Învelişul se stabileşte în funcţie de evoluţia raporturilor de putere, de alianţele posibile, de proiectele de securitate credibile.

Hopa! Deci eu, capra, n-am nici în clin nici în mânecă cu interesul național! Credeam că acest interes național este format din ceea ce ne dorim noi, caprele, pentru viitorul nostru și al țării în care ne-am născut. Pare-se că interesul național este în afara și dincolo de noi.

Ei, în aceste condiții încep să înțeleg mai bine arta compromisului. Am spus că înțeleg nu că îmi place. Dacă compromisul se face pentru acest sâmbure tare, e normal ca învelișul să se schimbe precum un cameleon. Înțeleg cum azi poți să-i spui unuia pisic și apoi să-i spui că e bun cum nici nu te-ai fi așteptat. Înțeleg să spui că niciodată cât vei avea tu puterea de a numi, nu-l vei numi pe el, pentru ca, nici câteva luni mai târziu, să-l numești. Să-l lauzi azi și să-i dai una în plex mâine.

Pe principiul ”prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei” merge și ”coabitații coabitaților mei sunt coabitații mei”. Suntem o mare familie fericită. Băsescu nu coabitează cu Ponta dar Ponta coabitează cu Antonescu care coabitează cu Băsescu (vezi împotrivirea formării Comisiei pentru Nana) așa că, volens -nolens, coabitând cu Antonescu, Băsescu coabitează și cu Ponta. Și dacă Ponta n-are nimic cu Voiculescu, pare că pe acest telefon fără fir și acesta coabitează cu toți. Iar dacă mai punem la socoteală și ultimile declarații ale purtătorului de cuvânt al PDLului, rezultă că și Blaga visează să coabiteze cu Antonescu. Care… n-ați uitat, coabitează și cu Ponta dar și cu Băsescu. Și ca să vă încurc mințile și mai tare toți coabitează (sau nu) pentru că o cere interesul național și Europa. Nu, nu o fac în interesul lor, Doamne ferește! Se gândesc la țară, la Europa și la noi când se bat sau se laudă.

Coabitează, nu coabitează, se-mpacă, nu se-mpacă, asta mâncăm dimineață la prânz și seara. În rest, economie nu-i, taxele cresc ca Făt Frumos, într-o zi cât alții într-un an, opoziția luptă tăcând și ieșind din sala de dezbateri, ne centrăm descentralizându-ne iar toată lumea trăiește bine după numărul de manifestanți din stradă și după sondajele de încredere. 

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

2 răspunsuri

  1. Dragă Lili Crăciun,

    Foarte potrivită alegoria cu lapte gros faţă de tipologia politichiei noastre de clică suferind de „ilfovită” – indiferent de zona geografică de unde provin politicienii – cum ar fi spus visătorul (sau ipocritul) socialist Petre Pandrea.

    Problema mea cu acest articol este legată strict de utilizarea conceptului de „interes naţional” – care priveşte raporturile unui stat în relaţiile sale internaţionale – când de fapt te referi în text la „interesul public”.
    Asta nu înseamnă că sâmburele tare al interesului naţional s-ar face peste capetele noastre. Am vrut în marea noastră majoritate în NATO şi în UE, cu toate consecinţele derivate din aceste opţiuni. Şi „clasa politică” a acţionat în consecinţă.
    Ceea ce este discutabil se referă la „interesul public”, adică la bunăstarea generală, la un bine comun. Aici apar discrepanţele flagrante: interesul public este transferat alternativ interesului unei conjuncturale majorităţi politice, care-l configurează după propriile viziuni şi avantaje. Mai explicit, se ignoră numitorul comun care ar trebui să transceandă partizanatul, oricare ar fi vehicului doctrinar prin care el poate fi atins. Un exemplu ar fi Pactul pe Educaţie rămas la nivel declarativ. Şi putem continua cu alte asemenea pacte deja iniţiate sau doar virtuale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: