Ne place să fim întotdeauna în fața celuilalt, are unul o mașină bengoasă, de-al dracului ne cumpărăm două și dacă mâncăm ceapă goală, numa așa să crape ăla de ciudă. Supărător nu este asta, până la urmă și invidia poate duce la progres. Da, numai să nu fie invidie negativă, să fac mai rău decât a făcut celălalt și să mă apăr cam așa:

–        Și ce, mă, tu ai fost mai bun?

–        Tu vorbești? Ce făceai acu’ un an?

–        Hai, las-o baltă, că nici voi nu ați fost mai buni!

Cel mai periculos este folosirea precedentului negativ în politică. Dacă cei care sunt primii în stat, înalți funcționari, demnitari fură, mint, promit dar nu se țin de cuvânt și se apără în maniera că nici cei dinainte n-au fost mai breji, înseamnă că ne merităm soarta. Căci, vrem sau nu, ei sunt modele și comportamentul lor se propagă în jos-ul piramidei.

Din 90 încoace, am mâncat precedent pe pâine.  Amărâta aia de constituție a fost întinsă cât s-a putut încât uneori am fost sigură că se va frânge în mii de bucăți. Cred că dacă punem cap la cap toate deciziile Curții Constituționale în care s-a reinterpretat un articol sau altul, observăm cu uimire că avem, de facto, o altă constituție decât ceea ce s-a votat. Cine a votat. Ați văzut pe vreunul din oamenii politici să respecte constituția fără comentarii? Să nu mai facă ce a făcut cel dinaintea lui? Să o trateze cu bun simț și respect? Nu, cine a preluat puterea a folosit încălcările făcute de cel dinaintea lui și admise de noi din necunoaștere sau lehamite (precedentul, bată-l vina!) și chiar le-a îmbunătățit, în sens negativ, firește. Și, noi, societatea civilă, n-am avut o altă atitudine decât: ”Nici celălalt nu a fost mai breaz”.

Mi se pare periculos să permitem unui om politic să se apere folosind ceea ce a făcut prost, greșit, la limita legii, împotriva intereselor cetățeanului, cel dinaintea lui. Dar și mai periculos mi se pare ca noi, cei de pe marginea politicii care nu avem vreun avantaj de pe urma ei, să ne apărăm liderii pe care îi simpatizăm cu astfel de argumente. E ca și cum justificăm toate măsurile greșite luate de oamenii politici, doar pentru a-l apăra pe al nostru. Intrăm într-un cerc vicios din care nu vom mai ieși niciodată.

Să vii și să spui:

–        Ce, măi, vă legați de al meu? Ia uitați-vă la al vostru ce a făcut! Pe ăla de ce nu-l controlați? pare  o dovadă că, în subconștientul nostru, știm că al nostru n-a făcut cel mai corect lucru dar că nu merită blefturit tocmai pentru că și cel dinaintea lui a făcut la fel sau chiar mai rău.

Îmi doresc oameni care să nu se mai raporteze la răul trecut ca să justifice un potențial rău prezent, să nu ne mai raportăm la precedente negative. Căci impresia mea este că oamenii politici aflați la conducere folosesc precedentele negative ale celor pe care i-au schimbat nu ca să le stopeze ci ca să le îmbunătățească în sprijinul propriilor lor interese. Așa am ajuns să votăm doar între grade de comparație ale răului și nu ale binelui.

De aia zic! Ce interes am eu să-l apăr pe X sau pe Y, criticând măsurile trecute ale lui Z! De ce nu pot să fiu corect cu măsurile lui X sau Y, apărându-le sau criticându-le doar prin prisma legilor și a bunului simț și nu a precedentului negativ care ne bântuie de 24 de ani?

În cazul în care nu vom stopa folosirea (cu îmbunătățirea lui până la artă) precedentului negativ, vom ajunge să justificăm orice acțiune oricât de rea ar fi aceasta, doar prin prisma faptului că și alții au folosit-o și nu a fost pedepsită la vremea ei. O să ajungem să spunem, așa cum fac bătrânii așteptând la coadă la medic:

–        Maică, sunt bolnavă, am două operații.

–        Două? Ce te plângi atâta, eu am patru.

–        Da, dar ăla care deja a intrat în cabinet avea șase și este și pe moarte.

Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:apărare, constitutie, lideri, simpatizanți, societatecivilă