De ce nu sunt într-un partid


de ce nu sunt intr-un partidRecunosc cu umilință, am făcut parte din Partidul Comunist Român. Așa erau vremurile, nu făceai ce voiai, ți se impuneau anumite lucruri. Era în septembrie 1981, intrasem în anul II de facultate, terminasem anul I de pe poziția a doua. Am fost chemată la decanat (cu Carmen de pe locul III, Vasile – cel care terminase pe primul loc fiind deja membru), ni s-au înmânat niște broșurele cu statutul PCR și am fost anunțate sec că trebuie să le învățăm până pe data de…, când ne vom prezenta în aula Universității pentru a intra în rândurile mărețului partid.

Sigur, aș fi putut să spun nu, dar ce ar fi însemnat asta? Deși nu era facultate politică, era totuși una de științe sociale. Aș fi putut rămâne studentă dacă m-aș fi împotrivit? Poate da. A fost o lașitate, știu, la fel cum lașitate a fost atitudinea întregului popor care vorbea doar acolo unde nu erau urechile securității să îl audă, cu fereală și frică. Da, am fost lași că am tăcut dar poate că tăcerea era singura formă prin care am putut rezista unui regim absurd.

În zilele de manipulare revoluționară din 1989, când Ceaușescu a căzut, m-am dus la Casa Pătrată din Iași să-mi predau carnetul de partid și să declar că nu mai doresc să fac parte din rândurile lui. Mi se părea un gest firesc, voiam să se știe că nu mai vreau, să fiu luată într-o evidență. Au râs militarii care apărau Casa Pătrată de s-au prăpădit de cererea mea și m-au trimis acasă. Așa că i-am dat foc pe balcon. Dar am încercat să-mi conving bărbatul să vină să lupte la București cu teroriștii, stăteam cu ochii lipiți de televizor și lacrimi mari îmi curgeau necontenit pe obraji crezând în tot ceea ce vedeam.

Încetul cu încetul am început să mă prind că revoluția nu-i chiar revoluție, că teroriștii nu trag niciodată în ”tovarășii” care se perindau pe la balcon, că trasoarele mergeau paralel cu șefimea din balcon și nu perpendicular cum ar fi fost normal într-o bătălie, că lucrurile nu-s așa cum le prezintă cei de la televizor și că sunt pe cale să iau o țeapă. Așa că mi-am jurat că nu voi renunța niciodată la libertatea de a fi eu însămi, neîncorsetată de regulile vreunui partid. M-am mai alintat din când în când cu gândul că, iată, poate acum ar merita să mă înrolez, dar am dat înapoi de fiecare dată, speriată și de rolul de soldat cuminte pe care mi l-ar fi oferit orice partid și care mi-ar fi știrbit posibilitatea de a fi rațională și critică cu oricine dar și de faptul că, de câte ori am crezut în ceva, s-a dovedit mai târziu că era numai o manipulare și că lucrurile nu erau niciodată  ce păreau a fi.

Cu toate că nu am dorit a fi membru activ într-o construcție politică, am avut opiniile mele de dreapta. Am crezut că cuvintele mele pot schimba o fărâmă de lume, că s-ar putea ca într-o zi România să fie acea țară din visul meu. Chiar dacă am știut că românii sunt neinformați, că nu au spirit civic, că sunt ușor de manipulat, i-am iubit pe oamenii acestui pământ așa cum sunt, cu defectele lor, cu aplecarea lor spre facil, cu credulitatea în cine le promite mai mult, cu simplitatea lor pe care unii o consideră prostie. Și am militat cu fiecare literă, cuvânt, propoziție sau frază să nu ne mai jignim semenii, să nu-i mai privim din înaltul ”intelighenției”, din subțirimea buzelor intelectualo-disprețuitoare, căci acești ”fraieri” nu au pierdut România nici la barbut, nici la poker, sunt cei care au trudit, atât cât i-au dus capul și mâinile ca să trăiască, să iasă din griji și nevoi, să-și facă copiii domni. Și dacă sunt prea înapoiați, am spus întotdeauna că cea mai mare vină o avem noi, cei care pretindem că înțelegem dar care nu am coborî din ceruri printre ei să le deschidem ochii, să-i învățăm care le sunt drepturile și obligațiile fără a le cere ceva în schimb.

Din cauza asta mă doare când văd cu cât dispreț îi privesc pe români dintre cei care doresc a fi activi/lideri în politica pretins de dreapta. Dacă aceștia nu fac nici cât o ceapă degerată, cum vreți să voteze dreapta? Credeți că ei nu simt că nu le dați importanță decât pentru o lună, o dată la patru ani, când îi lingușiți să vă dea votul? Ați fost la putere, ați fi putut să găsiți metode de dezvoltare a țării, de educare a lor astfel încât să fie de partea voastră.  Ați făcut-o? Nu.

Dacă existau zeci de motive pentru care n-am vrut să mă înrolez într-un partid, disprețul cu care unii pretinși de dreapta îi tratează pe oamenii simpli le depășește pe toate.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , ,

6 răspunsuri

  1. Nu trebuie sa fii intr-un partid,daca vrei sa faci ceva.Iți iubești țara,iubești romanii,ești adevarat patriot???Fa ceea ce simți ca faci bine,pt. TOȚI ! De cei muuulțti care fac rau….suntem lamuriți ! De 24 de ani ne mint si ne fura.Aceleași sentimente le-am trait și eu;exact aceeași situație și ca membru PCR pt. merite la invațatura.Timpul….acum suflam si-n iaurt pana facem o alegere.
    Bravo !Bine punctat.

  2. Nu fi trista! N-ai fost singura victima a manipularii. Cred ca cei mai multi dintre noi am fost. Noi fiind de buna credinta iar ei avand stiinta diabolica a manipularii, nu le-a fost deloc greu sa ne faca sa credem ceea ce nu era. Se altfel, o fac si acum cu bietii oameni care inteleg mai greu si din ce in ce mai putin, ceea ce li se intampla si traiesc cu nadejdea ca Dumnezeu sau in omul providential sa-i scoata la liman. Si atunci despre ce „suveranitate” a poporului putem vorbi?

  3. …ati fost la putere,ati fi putut sa gasitimetode de dezvoltare a tarii,de educare a lor…,perfect adevarat;v-ati gandit vreodata ca acesti oameni care au fost la putere,NU POT,NU STIU sa conduca o tara???Romania este ca un vehicul urias pe care multi au pretins ca stiu sa il conduca si l-au lovit de toate obstacolele;de aceea ar trebui ca cei 10-12 oameni care vor conduce Romania,dar si cei care sunt alesi de popor sa le reprezinte interesele sa poata DOVEDI ca bau realizat ceva pana atunci in viata(personal,profesional,chiar financiar);altfel se vor mai perinda cativa la conducerea acestui vehicul urias care au pretentia ca stiu sa-l conduca si il mai lovesc de cateva ori in locurile care poate pana acum au scapat nevatamate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: