Motto: „Fiecare dintre noi este vinovat pentru toţi şi pentru toate, faţă de toţi şi faţă de toate” Ivan Karamazov
Peste 500 de milioane de locuitori; 4.5 milioane de kilometri pătraţi; un PIB de 18 000 miliarde de dolari, mai mare decât cel al Statelor Unite, triplu faţă de cel al Chinei – Uniunea Europeană! Și totuși… valul de neîncredere urcă pe an ce trece, dinspre estul și sudul teritoriului, pregătind un tsunami devastator asupra nordului bogat. Să fie din cauza neputinței economiei continentului de a traversa criza mondială cu efecte suportabile pentru toți locuitorii săi, să fie nelămurirea celor din zonele mai sărace asupra binelui propus într-un viitor nedefinit sau există o cabală împotriva acestei construcții grandioase?
Cert este că acest gigant, departe încă de a fi intrat în mentalul politicului și economicului mondial ca un tot unitar, nu poate deveni entitatea pe care o vizează fără ca cetățenii săi să creadă și dorească să facă parte din ea. Evoluțiile sinuoase ale societăților componente arată că nu este suficient ca decidenții Europei să impună regulile pe care ei le consideră necesare pentru binele locuitorilor ci că prioritatea momentului ar fi tocmai reversul medaliei: să-și aplece urechea la doleanțele cetățenilor ei, acei peste 500 milioane. Altfel, distanța deja prea mare dintre instituțiile UE și cetățeni, vizibilă în absenteismul la votul pentru Parlamentul European, va crea un ecart irecuperabil.
Câtă vreme parlamentarii UE nu vor coborî în mijlocul cetățenilor care i-au trimis acolo și nu vor explica, pe înțelesul lor, în ce constă munca lor, care sunt deciziile pe care le ia UE și cum acestea le vor influența direct sau indirect viața viitoare, prezența la vot va fi scăzută, iar relațiile dintre cele două ”tabere” pot degenera de la dezinteresul actual la ”război”. Valurile de măsuri de austeritate, îndreptate în marea lor majoritate împotriva propriilor cetățeni și nu a corporațiilor financiar bancare care au generat criza, par să fi îndepărtat Uniunea Europeană de valorile fundamentale care stau la temelia istoriei sale, de scopurile clamate în Tratatele de la Roma, Maastricht și Lisabona și, până la urmă, de însăși rațiunea existenței sale. Chiar dacă măsurile luate de liderii de la Bruxelles sunt benefice pe anumite planuri sau segmente, cetățenii receptează foarte greu sau deloc utilitatea lor, atâta vreme cât nimeni nu se învrednicește să le și explice.
Este necesar ca liderii europeni să coboare din transcedent între cetățeni și să inițieze dezbateri, chiar cu aceia nemulțumiți sau care se opun acestei construcții perpetue. Fără acceptul și implicarea activă a unui număr cât mai mare de cetățeni în acest demers, liderii aleși de minorități nesemnificative, numeric vorbind, nu vor avea nici legitimitatea și nici autoritatea de a grupa în jurul lor comunități semnificative. Altfel din ce în ce mai mulți vor privi Europa cu neîncredere iar suspiciunea că se clamează doar în teorie democrația dar în practică se impun reguli și măsuri totalitare va fi tot mai puternică.
Europa are nevoie stringentă să-și redescopere sinele, tradițiile, cultura, într-un cuvânt sufletul. Altfel, rămâne doar corul disonant al unor oameni cu interese profund divergente.
”Pentru concursul Blogger European” ;
http://ec.europa.eu/romania/focus/images/blogger-european-regulament-2013.pdf
Categorii:Politica în cuvinte
UE e construita in alta paradigma decat a fost contruita SUA. SUA a luat-o de jos in sus, iar UE a luat-o de sus in jos. Prin urmare, nu e in spiriul UE sa stea de vorba cu cetatenii, sa explice masurile pe care le ia si directiile in care o apuca.
Dacă nu e în spiritul ei, atunci poate și-l inventează. Pentru că altfel, în capul multor cetățeni, poate suna a totalitarism, chiar dacă democratic.