Note ”bune” la purtare să ajungă la toată lumea!


ImagineDacă mi-aduc bine aminte, nu cred să fi fost an de liceu în care am avut media 10 la purtare. Nu știu ce făceam și cum făceam dar era imposibil să nu fac vreo trăznaie care să supere vreun profesor. Cel mai aiurea a fost însă în anul I – 9 la purtare pentru că m-a văzut diriginta în pantaloni la teatru și în anul IV despre care vreau să vă povestesc azi.

Pentru vacanța de primăvară din anul 4 de liceu (nu ultimul, am fost ultima serie cu 5 ani) diriginta a propus o excursie prin țară, cică, ”să ne cunoaștem mai bine”. Noi, cele 4 fete care făceam handbal n-am avut norocul să plecăm în cunoașterea biunivocă ”Noi – Diriga”, în vacanță eram staționare în cantonament. Așa că ne-am uitat cu jind la veselele noastre colege  care și-au făcut bagajele, au urcat în autocar și-au plecat hai-hui prin țară cu un zâmbet mare pe față cât soarele în luna lui cuptor. Noi am rămas în cantonament, cu un ușor regret că pierdem ceva distractiv.

Seara, când ne adunam în cameră după o zi istovitoare de alergat până sus la Cetatea Sucevei și înapoi la liceu, după ore de jucat handbal, după flotări, sală de gimnastică și alte alea, ne mai gândeam la fete și la cum s-or distra în vacanță. Eu eram destul de sceptică, nu mi se păruse diriga prea prietenoasă cu noi niciodată așa că aveam dubiile mele cu privire la ”cunoașterea” ce avea să se întâmple în marea aventură. Mai cu seamă că știam în grupul plecat în vacanță câteva zăbăuce asemeni mie care urmau să facă ceva trăznăi. Dar nici măcar eu, un Gică Contra feminin, nu mi-am imaginat ceea ce urmează să vă povestesc.

Când ne-am adunat la cămin pentru prima zi de școală de după vacanță, fetele au povestit entuziasmate câte lucruri faine văzuseră, le invidiam pentru cele 10 zile în care se plimbaseră, vizitaseră și mai ales, lăsaseră râsul să zboare pe geamurile autocarului până în inima oricărui om care ar fi stat să le privească. Se pare că relația cu Diriga fusese OK, mă așteptam la țipete, păruieli și alte alea. Când colo, liniște și pace! Mai cârtea câte una dintre ele ”Să vezi dacă nu ne-o coace Diriga pentru aia și ailaltă…” dar aia și ailaltă erau niște chestii atât de puerile, așa niște copilării încât nu credeam că se poate să se fi lăsat cu supărare.

–        Bravo, în timp ce voi vă distrați, noi transpiram la antrenament. Și, nu de puține ori, ne-am ales și cu câte o scatoalcă de la antrenor dacă am greșit vreo pasă sau schemă.

–        Băi, voi ați vrut sport, au sărit pe noi excursionistele.

–        Nu mă mai plâng, nimeni nu ne-a trimis cu forța, e pasiunea mea pentru care merita să fac sacrificii, am conchis eu eroic dar cu un mic regret în suflet.

La prima oră de dirigenție, dna care ne păstorea sufletele ne-a comunicat că tema va fi ”Impresii din excursie”. V-ați aștepta să fie o oră captivantă, cu poze și povești care să ne lase cu gura căscată, cu regrete din partea celor care nu am fost. Ei aș, nimic din toate astea.

–        Ia să vedem, care dintre cele care ați fost în excursie nu v-ați comportat tocmai cum trebuie. Să analizăm comportamentul vostru în aceste 10 zile, a amenințat Diriga.

Așa a început povestea ”impresiilor”. Și a continuat cu o tiradă de reproșuri, ba că una a întârziat dimineața la micul dejun, ba că alta a plecat mai repede la autocar din nu știu ce muzeu, ba că nu știu care era îmbrăcată cu o bluză prea- prea, ba că s-au machiat, ba că nu s-au machiat, că au râs prea mult, că au fost prea triste… Mă uitam siderată și nu înțelegeam nimic. Asta era cunoașterea biunivocă ”Noi – Dirigintă, asta era distracția de 10 zile pe care o regretase chiar și îndoielnica de mine? Tot ce înțelesese Diriga din această excursie erau reproșuri peste reproșuri pentru ceva ce era nimic.

Ei, dar asta nu a fost tot. După ce și-a încheiat discursul în care fetele erau făcute terci, ziceai că s-au prostituat, îmbătat, au furat vreo exponat dintr-un muzeu sau o altă prostie cât carul, Diriga a comunicat sec că, după această excursie în care ea a fost foarte dezamăgită de ”comportamentul” unora dintre fete, notele la purtare vor fi scăzute excursionistelor și a comunicat fiecăreia, funcție de nimicurile pe care deja vi le-am spus ce notă la purtare va avea. A plouat cu 9 și 8 în acea oră de dirigenție. Clasa era neagră, parcă toți norii din lume se adunaseră deasupra ei și în inima colegelor mele pedepsite pentru nimic. După ce le-a terminat de cadorisit pe fete, am auzit-o mai mult ca prin vis în timp ce capul îmi pleznea de indignare:

–        Eiii, și acum să auzim ce au făcut sportivele noastre în vacanță. Hai, zi-i tu, Crăciun! Să știi că chiar ne-a lipsit buna ta dispoziție în excursie. Ar fi fost frumos să fi putut veni și tu, a continuat maștera, uitându-se la mine cu un surâs.

–        Dar de ce v-am lipsit ? Mai aveți în desagă o notă de scăzut la purtare și nu aveți cui s-o priponiți ? am sărit ca un arc din bancă, roșie la față de nervi.

–        Stai jos, nesimțito! 9 la purtare, să te înveți minte.

Acum eram în rândul lumii. Nu fusesem în excursie, nu făcusem nici un nimic dintre acele nimicuri  care o indignaseră pe Dirigă, dar notă la purtare scăzută aveam. Curată distracție!

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: