Oamenii de care n-are nimeni nevoie


oameni de care n-are nimeni nevoieN-am știut că țara este împărțită în două până în vara anului 2012. Atunci când a fost nebunia USLului de a schimba prin ordonanțe de urgență atribuțiile Curții Constituționale, de a pune Avocat al Poporului un om loial lor (cel în funcție fiind bănuit că ar fi fost loial președintelui), când a fost schimbat peste noapte regulamentul de înlocuire al Președintelui Senatului și cel al Camerei Deputaților. Toate culminând cu decizia Parlamentului prin care s-a dispus suspendarea din funcție a Președintelui României pe motiv că s-ar fi amestecat în atribuțiile executivului și că nu ar fi fost un adevărat mediator așa cum îi era menirea constituțională. Decizia parlamentarilor a fost luată deși Curtea Constituțională a emis un aviz negativ propunerii de suspendare, Curtea motivând că amestecul președintelui în treburile executivului s-a făcut în limite constituționale și că nu există motive de suspiciune privind încălcarea de către acesta a funcției de mediator.

Atunci a început nebunia, țara s-a împărțit în două. Pe de o parte erau cei care susțineau că bine a făcut majoritatea parlamentară deținută de USL, că avizul CCR a fost negativ pentru că magistrații de acolo sunt puși politic și nu pentru că ar fi avut dreptate. Pe de altă parte erau cei care susțineau că USLul încearcă o lovitură de stat vrând să-l înlăture pe Băsescu de la Cotroceni pentru a pune mâna pe justiție și a arunca țara înapoi cu peste 20 de ani, că Traian Băsescu merită susținut până în pânzele albe și că trebuie să facem zid în jurul lui.

Între grupul care îl ura pe Traian Băsescu și cel care îl iubea s-a căscat o prăpastie fără fund care, cel puțin pe net, a degenerat în jigniri de tot felul, cuvinte pe care mâna mea nu poate să le scrie. Probabil că în real cele două grupuri s-ar fi luat la bătaie, s-ar fi sfâșiat una pe cealaltă. Așa s-au născut uslașii și băsiștii. Sau poate că ei existau mai devreme de vara lui 2012 dar atunci i-am descoperit eu.

Numai că, vedeți dumneavoastră, existau oameni care nu făceau parte din nici o categorie din  cele descrise mai sus deși în aparență, în bătălia pentru referendum, au trebuit să aibă o atitudine care a ajutat o parte sau cealaltă. În această categorie a (ne)fanilor unui om sau unui partid, m-am situat și eu, căci niciodată nu m-am închinat oamenilor ci principiilor.

Ca jurist m-am situat de partea celor din urmă, nu pentru că eram fan Băsescu ci pentru că acele măsuri pe care le-a luat USlul în dorința lor de a-l debarca pe Traian Băsescu fuseseră luate prin încălcarea gravă a Constituției. Or nu mă puteam situa decât de partea legii, chiar dacă la adoptarea ei, avusesem multe de spus împotriva acesteia. Dar cum o majoritate votase pentru această Constituție, nu-mi rămăsese decât să mă supun dispozițiilor ei.

Pe cale de consecință am hotărât că nu mă voi duce la vot și mi-am exprimat părerea pe rețelele de socializare chiar de la început, când încă Președintele mai îndemna lumea să iasă din casă și să spună NU la referendum. Opinia mea era că o participare la vot ar fi legitimat legalitatea măsurilor luate de majoritatea USL din Parlament  ori eu nu doream să particip la acest simulacru de respectare a legilor statului. Au existat voci din tabăra USL care au spus că legea și Constituția este proastă și că ele merită să fie încălcate dar din punctul meu de vedere o lege proastă  nu se încalcă, se încearcă îmbunătățirea ei sau schimbarea. Atâta vreme cât este în vigoare, legea trebuie a fi respectată dacă dorim o societate civilizată.

Numai că opțiunea mea (și probabil și a altora) de a sta acasă n-a fost recepționată ca un respect față de lege așa că, indiferent de câte ori am explicat, am fost etichetată ca făcând parte din tabăra băsistă. Opțiunea mea politică este de dreapta dar asta nu m-a împiedicat să am prieteni și cu idei de stânga întrucât susțin diversitatea de idei, fiind convinsă că dreapta nu poate exista în absența stângii.

Ei bine, în timp, cei care au avut o atitudine de respect față de lege și de principiile unui stat democratic  dar în realitate erau niște oameni raționali și nu fanii unui om, au avut critici și față de cei care s-au așezat la dreapta eșichierului politic, atunci când li s-a părut că aceștia greșesc iar asta i-a făcut indezirabili. În stânga nu au ce căuta pentru că viziunea lor este un stat minimalist, economie de piață, taxe cât mai mici, politică de asistență socială diminuată. În dreapta însă s-au lovit de fanatismul celor care adorau necondiționat anumiți lideri și nu principiile de dreapta precum și de cei care nu pot accepta criticarea nici în glumă a idolului lor.

Dincolo de faptul că în România nu cred că există nici dreaptă adevărată și nici măcar o stângă adevărată, mă întreb: Cu ce sunt vinovați acești oameni care analizează faptele și nu oamenii, care iubesc legile bune indiferent de către cine sunt date, care se situează de partea limbajului civilizat și nu a miștocărelii? Cu ce sunt vinovați acești oameni că nu sunt pasionali față de oameni ci față de idei, principii și lege?

Acestă confesiune a neputinței de a înțelege dihotomia care a cuprins societatea românească poate fi privită prin prisma faptului că oamenii aceștia – iubiți și urâți în egală măsură – au putut să coabiteze atât cât le-a fost interesul, fără să le pese de încăierările dintre cele două galerii.

Reclame


Categorii:Politica în cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: