A șaptea rundă de manifestații pro Roșia Montană. Am reușit să fac tot traseul, chiar dacă m-a omorât spatele.
A fost o zi superbă, plină de soare atât pe cer cât și în sufletul meu. Pentru că mi-s foarte dragi tinerii care manifestă. Dacă România ar avea 22 milioane de cetățeni cu atât de bun simț ca tinerii care manifestă pentru interzicerea exploatării cu cianuri, am fi cea mai educată țară din lume.
Da, știu, multora nu le plac. Cei care sunt fani Băsescu pentru că au fost pe la Cotroceni și au strigat împotriva acestuia, știut fiind că președintele este pro exploatare. Cei care sunt fani Ponta pentru că au strigat la Guvern demisia căci acest guvern ține cu dinții de contractul cu RMGC, în ciuda tuturor protestelor, a specialiștilor care spun că lucrurile nu-s în ordine. Nici un politician nu-i simpatizează, pentru că strigă împotriva întregii clase politice.
Și de ce nu ar striga? Nu cumva din toate partidele sunt oameni politici care sunt anchetați, cercetați pentru fapte de corupție? Nu cumva din toate partidele stau prin pușcării astfel de oameni? Nu cumva toate partidele s-au rotit la guvernare și în afară de scandaluri despre contracte cu iz de penal, altceva nu au văzut? Au crescut în această corupție extinsă ca un cancer la toate partidele așa că eu îi înțeleg.
Nu m-am dus la manifestație pentru a-i influența să facă altfel decât le este voința. M-am dus să fiu alături de ei, cu bucuria că în sfârșit o parte a României s-a trezit, că spiritul civic nu a murit, că generația pe care o credeam absentă este vie și-și revendică vrerea.
Cei de vârsta mea avem tendința de a le da sfaturi, de a le spune că știm noi mai bine ce au de făcut, că altele sunt problemele reale ale României. Nu neg, România are atâtea probleme încât nu știu dacă le-ar rezolva nici dacă ar ieși toți 20 de milioane în stradă. Numai că eu nu am fost acolo cu intenția de a fi profesor în fața unor elevi neștiutori. Am fost acolo ca un om simplu, la manifestația lor, cu respect pentru că ei au reușit de 7 săptămâni să se adune cu miile, să nu fie violenți, să crească, să înțeleagă cu fiecare duminică care este boala acestei țări.
Am fost acolo cu bucuria că pot manifesta alături de ei și pentru ei. Și dacă vor da greș, poate ar trebui să ne întrebăm dacă noi nu avem nici o vină într-un eventual eșec.
#unitisalvam
Categorii:Politica în cuvinte
„Nu m-am dus la manifestație pentru a-i influența să facă altfel decât le este voința. M-am dus să fiu alături de ei, cu bucuria că în sfârșit o parte a României s-a trezit, că spiritul civic nu a murit, că generația pe care o credeam absentă este vie și-și revendică vrerea.” . Respect !
Fac parte dintr-o generatie care si-a spus/ nu si-a spus parerea si nu si-a impus vrerea cand a fost vorba despre cum voia sa traiasca ea si copiii ei. Chestie de curaj. Acum, cand e vorba despre destinul nepotilor, le-ar place sa-i inghesuie intr-un sablon sau altul.
Da, unora le plac șabloanele. Mie nu. Iar câteva mii de tineri nu pot fi puși în aceiași oală cu câțiva care se preumblă pe acolo. Din păcate, mulți jurnaliști o fac.