Nu săriți cu aplauze, nu e nici meciul lui Steaua sau Dinamo, nici al echipei naționale, așa cum v-ați fi așteptat. E un meci de la țară. Dar…am petrecut 90 de minute extrem de agreabilo-enervante la meciul între CS Balotești și Inter Clinceni, două echipe din divizia C. Apoi de, mândrie locală, ce vreți! Știi cum se spune: ”Decât codaș la oraș/Mai bine-n satul tău fruntaș”.

Îmi luasem liber de la serviciu pentru azi, vineri, am rugat foarte mult șefu – adicătelea moi  – să mă lase acasă să-mi strâng gogonelele din grădină, nucile și alte bogății ale pământului. ”Șefu” a cam strâmbat din nas, a zis ”bine, dar să nu se întâmple prea des !” dar totuși s-a milogit de mine și m-a învoit.

Așa că dis-de- dimineață m-am îmbrăcat adecvat și am ieșit la munca câmpului. Mă aștepta sfecla de scos din pământ (că la noi în Bucovina borșul de sfeclă e la mare căutare),  gogonelele murmurau că vor în butoi murate iar nucile erau foarte supărate că în loc să stea în beci la căldurică stăteau în frig pe jos și mai erau și bătaia de joc a celor doi căței care jucau fotbal cu ele. Toată suflarea grădinii reclama prezența mea. Deci la treabă, femeie, că viața nu-i făcută numai din muncă intelectuală!

Pe la prânz, aproape că începusem să am spor, îmi băgasem mâinile adânc în pământ uitând că am școală și că o doamnă nu se cuvine a-și murdări unghiuțele și parcă toate problemele existențiale dispăruseră. Era un soare firav dar prietenos care mă însoțea prin grădină, cățeii se jucau pe lângă mine iar de pe terasă se auzea mieunatul leneș al motanului. Viață rurală ! Chiar mă gândeam, adunând gogonelele, că nu poți declara că iubești pământul ăsta dacă nu-ți bagi mâinile în el, dacă nu-ți înnegrești degetele, dacă nu scoți cu mâna ta toate buruienile care ți-au invadat grădina de legume sau florile, iarba, dacă nu te zgârâi prin crengi, dacă nu pui mâna pe sapă.

Pe la ora 14,00, a apărut și Virgil în grădină. Avea neapărată nevoie de mine să facem niște poze prin comună. El urma să conducă mașina iar eu, cățărată pe scaunul din dreapta, cu capul afară prin trapa autoturismului urma să pozez lucruri interesante care s-au întâmplat (sau nu) în ultimul an prin satul în care locuim. Pentru că vrea să scoată un ziar care să spună lunar cetățenilor din Balotești ce se întâmplă în localitatea lor, ce s-a mai făcut sau nu s-a făcut și trebuia să se facă, ce hotărâri a luat Consiliul Local și alte asemenea daravele. Acu, na, când iubitul meu partener are nevoie de ajutorul meu, pot eu să zic nu ? Lasă că gogonelele și sfecla și nucile pot aștepta și până mâine. Mă dușez, îmi curăț mâinile și unghiile murdare, mă aranjez puțin că nu se știe cu cine te întâlnești dacă ieși pe poartă, îmi pun aparatul în gât și sunt gata de marea aventură.    

Pornim la drum, eu cățărată pe mașină în mirarea și hazul vecinilor care mă cunosc ca o femeie serioasă, profesionist sever. Dar deh, sper să înțeleagă și ei, sunt și eu om, nu? Aflăm prin periplul nostru că azi echipa de fotbal din Balotești joacă cu echipa din Clinceni și hotărâm să facem poze și la stadion. Numai că ajunși la stadion, ne cuprinde flama și stăm tot meciul. Deși ai noștri au mâncat bătaie (huooo, rușine, sunt pe locul I iar oaspeții pe ultimul loc) cu 2-0, meciul a fost frumos, am văzut meciuri ale naționalei mai slabe decât acesta, chiar m-am mirat ce faze faine am văzut: foarfecă, stopuri perfecte.

Stadionul este un loc interesant. Uiți de frig, fumezi țigară din țigară, te enervezi când vezi că ăla ratează singur cu portarul, sau dă pe alături de poartă la un 11 metri, afli noi ”expresii” despre care nici măcar nu știai că există darmite să le mai folosești. Ești expert din tribună, tu ai fi pasat în dreapta, ”dă băi dobitocule lui Costică”, ”schimbă-l băi pe ăsta că este un bou”, ”nu mai urla, măi, Vasile, că te faci de râs, ”da, vreau să mă fac de râs, fir-ar al dracului de fotbal”,  ”de ce i-ai dat, javră, galben, că nu merita”, ”băi dobitocilor, cum vă bat parașuții ăștia”și … alte expresii pe care tastatura mea nu le înghite dar pe care le puteți imagina.

Distractiv și instructiv fotbalul, dragii mei.  Mi-am dat seama, timp de 90 de minute că așa comentăm și noi politica, de pe margine. Din tribună vedem toate greșelile, suntem cei mai buni, dăm indicații, am face așa și pe dincolo dacă am fi în locul lor, comentăm:  ”doamne ce idioți, nu înțeleg nimic politicienii ăștia”. Ce mai, suntem cei mai buni chibiți.

Stau și mă întreb acum după meci, la un pahar de vin care îmi încălzește oasele, după frigul care m-a pătruns în cele 90 de minute, cum am proceda dacă am fi noi în teren? Mai bine, la fel sau mai rău decât cei pe care îi criticăm? Greu răspuns!

Categorii:Miscelanea