Mi-e sufletul înnrourat cu frunze
Căzând alene-n picurii de ploaie
Și o furtună-n ochiul care plânge
Eu, neștiut, scriu rime pe o foaie

Tare-aș urla că toamna este beată
Când se așterne peste nemurire
În ruginiu se-ascunde disperată.
Eu tac cernând o vară-n amintire

Mă tolănesc în toamnă ca în vis
Culorile aprinse mă-mbie la amor
Când vântul suflă-a iarnă și abis
O pană cântă-n versuri  de un dor.

Categorii:Poezii