Deja cinci ani de criză indusă


criza aconomica banutii

A început luna octombrie. Desfaceți, șampania, turnați în pahare și cântați la mulți ani crizei economice. A împlinit cinci (5) ani, merită sărbătorită. În timp ce vă îmbătați de bucurie, aduceți-vă aminte începuturile: punctul inițial, căderea în SUA a băncii Lehman Brother. Și de aici a început nebunia, ca atunci când arunci cu piatra în apă și valurile nu se mai opresc. Analiștii spun că a fost un cutremur pe care lumea nu l-a mai întâlnit de la Marea Depresiune din 1929-1933. Și pentru că statele nu mai sunt organizate în economii închise, pentru că pe toți ne-a cuprins globalizarea, cutremurul declanșat de criză a ajuns în toată lumea. Sau, așa cum spunea distinsul domn Hank Paulson – fostul șef al Trezoreriei SUA: „Criza financiara declanșată în 2008 a fost o furtună cum se întâlnește doar odată la 100 de ani, iar nimeni dintre cei implicați nu a mai văzut asa ceva”.

Atunci când s-a ”născut” criza economică, România se afla în plin proces de integrare în Uniunea Europeană, după aderarea care avusese loc în 2007. Românii încă visau lapte și miere de la dna Europă iar dacă îi întrebai ce-o să le aducă Uniunea Europeană, cei mai mulți îți spunea că speră la o viață mai bună, salarii și pensii mai mari. Nici unul nu s-ar fi gândit că Europa ne va impune să respectăm reguli stricte în toate domeniile de activitate, să ne adunăm dracului hoții și corupții și să-i trimitem acolo unde le este locul, să ne facem curat în casă și curte, să ne construim autostrăzi, să ne civilizăm. Nu, noi vedeam numai beneficii, de parcă Uniunea Europeană era un ONG care dona bunăstare țărilor nou intrate în ograda ei.

Un an mai târziu de la aderarea României, întreaga lume, incluzând Uniunea Europeană, a intrat în criză. O criză aspră, așa cum economiștii nu mai văzuseră și la care nu se așteptau. O criză pe care nu o prevăzuseră și pentru care nu existau soluții. Așa că, pentru România, laptele și mierea mult așteptate de la mama Uniune Europeană au trebuit să mai aștepte. Regulile economice au devenit din ce în ce mai stricte, fiecare țară încercând prin politici naționaliste să-și apere capitalurile puternic zguduite, să țină efectele crizei departe de granițele lor. Asta dacă aveai capitaluri ori în România lucrurile stăteau altfel.

Aici, în țara noastră, unde se devalizase întreaga economie cu sprijinul comuniștilor instalați la putere în 1989, criza ne-a găsit nepregătiți. După câțiva ani de politici pro-ciclice, de creştere a economiei, în mod excesiv, prin consum, precum şi de creşterea veniturilor peste nivelul de productivitate, criza a surprins România vulnerabilă. Efectele economice negative s-au extins repede către celelalte zone: social, instituţional etc. Cum doar investițiile străine aduceau plus de capital în România, scăderea lor în 2009 cu 61,5% față de anul 2008 și cu un trend descrescător în anii următori a făcut ca efectele crizei să fie greu suportate de români.

La aceste efecte s-a adăugat neîncrederea cetățeanului față de clasa politică, prea ades zguduită de infracțiuni de corupție săvârșite de membrii săi marcanți. În aceste condiții, este ușor de imaginat de ce o mare parte a cetățenilor  sunt împotriva întregului sistem politic, a acestui capitalism bazat pe cumetrie, pe afaceri care au profit doar dacă ești conectat la țeava cu bani de la buget. Împotrivire pe care și-o exprimă fie votând greșit pe cel care le promite mai mult, fie prin absența la vot și, iată, fie prin ieșirea masivă în stradă.

Și totuși, cum a rezistat România în 5 ani de criză? Firesc ar fi fost ca guvernanții să facă minuni cu banii pe care ni i-a pus la dispoziție Uniunea Europeană în acești ani. Din păcate nici aici clasa politică nu a trecut examenul, absorbția fondurilor europene fiind mult sub așteptări și promisiuni. Unii spun că regulile impuse de Uniune sunt atât de drastice încât ele nu pot fi îndeplinite. Eu cred însă că nu a fost nici un interes din partea clasei politice ca să cheltuim banii europeni atâta vreme cât aceștia se află sub un control riguros și e mai greu spre imposibil să îi bagi în propriul buzunar. Așa, că deși ne aflam într-o perioadă când foamea de bani era evidentă, am preferat să ne cheltuim fondurile UE, cu un dispreț mioritic.

Oricum ar fi, 5 (cinci) ani de criză au trecut și România este încă aici, cu convulsiile ei sociale, cu manifestații anti-sistem, cu politicieni judecați sau arestați pentru fapte de corupție. Să bem dară în cinstea celor 5 ani de criză care ne-au amărât dar nu ne-au transformat în inexistență. Și să sperăm că nu vom sărbători și alți ani față de aceștia, deja trecuți.   

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: