Plouă! Și peste 20.000 de oameni sunt în stradă. Străbat Bucureștiul dinspre Cartierul Titan spre Universitate. Cu toate manipulările, cu toate acuzele care li s-au adus de o parte sau alta, cu tot frigul care îți intră în oase, generația tinerilor, tăcută până azi, a devenit atât de îndârjită încât nu renunță la a-și exprima opinia nici pe vreme rea. Au ales un alt mod de abordare față de manifestațiile clasice organizate în fața Guvernului. Au ales să se prezinte celor care stau acasă. Au ales ca principiu: ”Dacă nu se duce Mahomed la munte vine muntele la Mahomed”

Străbat Bucureștiul la pas. Vor să dovedească bucureștenilor că nu sunt jegoși, drogați, băuți. Că sunt niște tineri care muncesc, învață, sunt educați și au un enorm bun simț. Nu ai cum  să nu prinzi drag de ei. Nu cer nimic pentru ei personal, cer ca România să nu fie mutilată de cianuri, de interese obscure și veroase. Vor să locuiască aici, unde s-au născut, într-o țară cu aer curat, cu izvoare din care să nu-ți fie frică să bei apă din căușul palmelor.

Se împlinește o lună de când manifestă. Sigur, scepticii și cârcotașii fac mișto de ei în fiecare luni când manifestele scad în amploare. Se fac preziceri care de care mai halucinante: că manifestațiile au scăzut pentru că Antonescu este din nou candidatul USL la Președinție, că nu mai manifestă căci Soroș și-a văzut visul cu ochii – au scăzut acțiunile RMGC la Toronto. Duminica, tinerii ies din nou în stradă și le dau toate calculele peste cap scepticilor, duminica ”criticacii” tac. Ce le-ar putea reproșa într-o zi ca asta?

E greu să recunoști că peste 20.000 tineri ne arată la fiecare sfârșit de săptămână ce înseamnă democrația, bunul simț, respectul față de opinia celuilalt? Mai bine arunci cu noroi în ei decât să recunoști că au o forță pe care noi am pierdut-o sau am uitat-o printr-un ungher al comodității. S-au adunat în Piața Universității la început de septembrie și au luat la picior tot Bucureștiul vrând să dovedească oamenilor că cererile lor sunt întemeiate, că nu sunt așa cum îi jignește o parte a presei scrise sau audio, îi invită pe ceilalți lângă ei.

Personal, îmi sunt deosebit de dragi acești tineri. M-am alăturat lor pentru că am avut senzația că istoria ne mai oferă o șansă prin ei. Aceea de a reveni în rândul țărilor civilizate dar care nu acceptă orice compromis și care își exprimă opiniile fără bâte și înjurături. Și că este păcat ca această șansă să se piardă din nepăsarea noastră. 

Da, știu că nu vor putea ieși la infinit în stradă. Și că nepăsarea guvernanților de a le accepta revendicările dar și nepăsarea noastră care-i ironizăm de pe canapea îi va face să renunțe la un moment dat. Temeți-vă de acea clipă. Căci vor fi atât de blazați încât previzionez că cea mai mare parte va pleca în alte țări care o să-i respecte mai mult pentru ceea ce sunt, pentru educația și bunul simț de care dau dovadă. România va rămâne pe mâna acelora care pot trăda pentru o felie de cozonac, pentru posibilitatea de a învârti afaceri necurate cu statul, care se vor cocoța în vârful puterii, asemeni celor care ne conduc azi.

Și ne vom trezi mai săraci în fața istoriei căci vom fi pierdut o altă șansă la demnitate.

PS : După estimările făcute azi, 30.09.2013 se pare că am fost doar 10.000, vin cu această informație pentru corectitudine. În rest, nu-mi retrag nici un cuvânt.

Categorii:Politica în cuvinte