Asediul blajin al României


protest-rosia-montana-bucuresti1De trei săptămâni mii de oameni manifestă împotriva proiectului de exploatare la Roșia Montană pe bază de cianuri. De trei săptămâni, duminica, zeci de mii de oameni se adună în stradă în toate orașele importante din România și în marile metropole ale lumii cerând Guvernului Ponta și Parlamentului României retragerea proiectului de exploatare cu RMGC pentru aurul de la Roșia Montană, interzicerea cianurilor în exploatările miniere, demisia factorilor responsabili și nu în ultimul rând, demisia Guvernului Ponta. Pentru prima dată în România după Golaniada din ianuarie – iunie 1990, manifestanții sunt în număr impresionant și nu cer locuri de muncă, nu cer mărirea salariilor, nu cer pensii. Ei strigă într-un singur glas: ”Uniți Salvăm Roșia Montană”. Nu sunt violenți, nu s-a înregistrat nici un singur incident în aceste 21 de zile de manifestații, nu se îmbată iar la plecare își strâng cuminți gunoaiele astfel încât nici nu se cunoaște că au fost în Piață.

Pornită de generația tinerilor denumiți hipsteri, această mișcare a fost etichetată de jurnaliști, părerologi, de o parte a generației care a participat activ la mișcarea din Piața Universității din 1990 ca o mișcare care nu știe ce vrea, nu are un scop final, nu vede cauza ci doar efectele (Roșia Montană fiind după opinia lor un efect, cauza fiind guvernarea USL și majoritatea pe care o are în Parlament). Li s-a spus că sunt manipulați de către ONGuri care au în spate pe Soroș, de ruși care pohtesc ei la aurul nostru din Apuseni, că sunt o masă de habarniști pe care îi plimbă pe străzi interesații să nu se facă acest proiect de RMGC.

În paralel cu marșurile făcute de tineri pe zeci de kilometri în capitală, la Cluj, Timișoara, Iași și în multe orașe din țară și din străinătate, la Roșia Montană 33 de mineri au anunțat că s-au blocat în subteran și că nu ies de acolo până când Primul Ministru nu va merge să le asculte doleanțele. S-a dovedit mai târziu că subteranul era de fapt un muzeu și că lucrurile nu erau cum păreau a fi, minerii fiind deosebit de îngrijiți la ieșirea la suprafață, după 5 zile de așa – zis stat în condiții insalubre. S-a  speculat și în acest caz că în fapt nu sunt mineri, că fac parte din personalul angajat la RMGC și care manipulează opinia publică în favoarea proiectului. La toate aceste suspiciuni legate de minerii blocați în subteran s-a adăugat și ieșirea masivă a locuitorilor din Câmpeni (aproximativ 50% din total populație) la marșul de duminică 22 septembrie la care au scandat lozinci împotriva proiectului Roșia Montană.

Acestea sunt faptele. Sigur, ar mai fi de spus că și tagma jurnaliștilor, bloggerilor, grupurilor de pe facebook s-a împărțit în două, unii sunt cu tinerii din stradă și, chiar dacă nu manifestă, îi susțin, alții îi privesc cu suspiciune și parcă se bucură în fiecare luni când manifestele scad în intensitate sau chiar îi critică violent.

Față de aceste fapte, USL, aflat la guvernare și în majoritate parlamentară, a avut un comportament derutant. Dacă pentru cei 33 de mineri (unii spun că nici nu mai există mineri în Roșia Montană), Ponta și-a pus repede cascheta albă și s-a dus îngrijorat la Roșia Montană, anunțând victorios că a reușit să-i convingă să iasă din muzeu (pardon, subteran),  față de zecile de mii de tineri care manifestă cu un bun simț de care România nu a mai auzit de mult, Ponta se face că plouă. Pentru el și USL, acești tineri  nu există. Este adevărat că pare mai deștept ca Iliescu. Nu vrea să-i transforme în eroi așa că nu procedează la mentorul său  în 1990, nimeni nu-i bate/lovește sau arestează pe manifestanți. Pare chiar ciudată această coabitare între manifestanți și forțele de ordine.

Să fie o tactică a lui Victor Ponta? Prin această nepăsare așteaptă ca manifestanții să obosească, să fie dezamăgiți iar protestele să scadă puțin câte puțin până spre zero? Sau poate Victor Ponta și-a dat seama că nu există puncte de negociere cu manifestanții. Lor nu poți să le oferi puțin din ce propun, ei vor tot. Cert este că în fața Europei părem o țară condusă de o paiață care nu înțelege nimic. O paiață care e îngrijorat de dorințele a a 33 de oameni dar care nu este îngrijorat de dorințele a 100.000 de oameni.

Nu știu ce-o să se întâmple mai departe, nu-i văd pe acești tineri devenind violenți. Ori se pare că numai legarea cu lanțuri, greva foamei sau sticlele Molotov i-ar mai putea impresiona pe guvernanții care se prefac că guvernează pentru cetățean și pentru interesul național dar care au în fapt interese meschine, personale și de grup. Sper însă ca tinerii să se organizeze, să-și aleagă lideri din rândul lor, să-și concentreze scopurile. Și, de ce nu, să-și facă partid și să înlăture actuala clasă politică la alegerile viitoare.  

 

Reclame


Categorii:Politica în cuvinte

2 răspunsuri

  1. Articolul reprezintă un șir de instantanee fotografice, care surprind realitatea în diferite ipostaze. Adevărul nu este deformat, ci expus în forma sa nudă, dezbrăcat de artificii și poleiala în care-l înfășoră și-l ascund unii, spre gloria lor personală și egoistă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: